Dialogul deschis al Papei cu seminariştii colegiilor pontificale

15.05.2014, Vatican (Catholica) - Luni, 12 mai 2014, după-amiază, în Aula Paul al VI-lea, Sfântul Părinte i-a primit în audienţă pe rectorii şi studenţii colegiilor şi reşedinţelor pontificale din Roma. Unii dintre preoţi şi seminarişti, veniţi din întreaga lume ca să studieze în Roma, i-au pus întrebări Papei Francisc, care a răspuns spontan, fără un text pregătit, cu o „inimă deschisă”. A fost un dialog alcătuit din peste zece întrebări, abordând teme precum preoţia, ispitele şi provocările vieţii consacrate. Înainte să înceapă, Papa a adresat un mesaj special de apropiere creştinilor din Ucraina şi Orientul Mijlociu, subliniind că Biserica suferă mult şi astăzi, în multe părţi ale lumii, ca rezultat al persecuţiilor.

Sfântul Părinte a vorbit despre riscul ca seminariştii să se întoarcă în Diecezele lor ca simpli absolvenţi mai degrabă decât ca părinţi, ca preoţi. El a menţionat cei patru stâlpi ai formării preoţilor, care trebuie să fie cultivaţi pentru a nu cădea în această capcană: formarea spirituală, academică, comunitară şi apostolică. Un seminarist din China a întrebat despre viaţa de comunitate, Papa Francisc răspunzând că este imposibil să te pregăteşti pentru preoţie singur; acest lucru trebuie să aibă loc într-o comunitate, având mare grijă să fie depăşite păcatele capitale care pot apărea în relaţiile cu confraţii. „Niciodată să nu îi vorbiţi pe ceilalţi pe la spate!… Bârfa este plaga unei comunităţi; trebuie să vorbim întotdeauna cu ceilalţi faţă în faţă, şi să ne rugăm pentru cei cu care sunt probleme”.

De asemenea, Papa i-a sfătuit pe seminarişti să fie răbdători, să studieze serios şi să profite de toate oportunităţile care li se oferă în timpul şederii lor în afara ţării de origine. I-a mai îndemnat să caute liniştea prin rugăciune şi, în momentele tulburi, să se refugieze sub mantia Maicii lui Dumnezeu, „deoarece o relaţie bună cu Mama ne ajută să fim în relaţii bune cu Biserica”. Pontiful a adăugat să există o singură cale de a conduce în viaţa preoţească: slujirea. „Slujirea înseamnă a face voinţa celorlalţi, iar şi iar. Respingeţi calea banilor sau a vanităţii şi fiţi slujitori, înarmaţi cu umilinţă”.

Un seminarist din Camerun a întrebat cum pot co-exista în mod echilibrat diferitele dimensiuni ale slujirii, Papa îndemnându-i să fie vigilenţi, atenţi şi organizaţi. „Idealul este să încheiaţi ziua obosiţi… Dar cu o oboseala bună, nu o oboseală necugetată, care este dăunătoare în timp pentru sănătatea voastră”. Ca răspuns la o altă întrebare despre cum trebuie să fie un preot în vederea noii evanghelizări, Papa a arătat că este important să iasă din el însuşi şi să fie aproape de oameni. „O apropiere cordială, o apropiere de iubire, dar şi o apropiere fizică”. A adăugat că apropierea unui păstor de poporul său poate fi măsurată prin atenţia acordată predicilor sale. El a recunoscut că „în general, predicile noastre nu sunt bune – sunt conferinţe sau lecţii… Acesta este unul dintre punctele de convertire de care Biserica are nevoie astăzi: îmbunătăţirea predicilor pentru ca oamenii să le poată înţelege mai bine”.

În cele din urmă, Papa i-a răspuns unui seminarist polonez care i-a cerut sfatul referitor la cum să rămână cu disponibilitate şi bucurie în slujba poporului lui Dumnezeu. Pontiful a vorbit despre marea importanţă a întâlnirilor cu oamenii, cu Episcopii şi cu alţi preoţi, dar fără teamă. „Poate aveţi oarecare reţineri lăuntrice, dar nu trebuie niciodată să vă temeţi”, şi a adăugat că „una dintre comorile pe care trebuie să le cultivaţi este prietenia preoţească”. Înainte să plece, Papa i-a încurajat să fie „prieteni cu toţi cei pe care Domnul i-a pus în faţa voastră”. „Prietenia preoţească este cheia perseverenţei, a bucuriei apostolice, a curajului şi de asemenea a umorului”.