Euharistia generează fraternitate, capacitatea de a accepta, ierta şi merge împreună

21.05.2014, Vatican (Catholica) - Luni, 19 mai 2014, după-amiază, Papa Francisc a inaugurat a 66-a adunare a Episcopilor italieni, în care aceştia vor discuta propunerile pentru a amenda statutul şi regulamentul Conferinţei Episcopale Italiene (CEI), precum şi „Îndrumător pentru vestire şi cateheză în Italia”. Vor analiza de asemenea tema „Educaţie creştină şi misionaritate în lumina Exortaţiei apostolice ‘Evangelii gaudium'”. Este pentru prima oară când un Pontif prezidează o adunare a CEI. Papa Francisc şi-a structurat discursul pe trei puncte, orientându-l spre Păstorii unei Biserici care este în comuniune cu Cel înviat, care este Trupul lui Cristos, şi care anticipă şi promite împărăţia. „Oamenii se bazează pe noi. Se bazează pe noi pentru ajutor în a înţelege unicitatea vieţii lor de zi cu zi în planul providenţial al lui Dumnezeu”.

„Fără rugăciune constantă, Păstorul este expus pericolului de a se ruşina de Evanghelie, şi sfârşeşte prin a refuza scandalul Crucii”. „Ispitele, care urmăresc să eclipseze primatul lui Dumnezeu şi al Cristosului Său, sunt numeroase în viaţa unui Păstor: ele pornesc de la lipsa de entuziasm, care duce la mediocritate… care ocoleşte renunţările şi jertfele; apoi este ispita grabei în slujirea pastorală, alături de acea lenevie care duce la intoleranţă, aproape ca şi când totul ar fi o povară… Există ispita la a se obişnui cu tristeţea, anulând orice aşteptare şi creativitate, şi astfel rămânem nesatisfăcuţi şi prin urmare incapabili de a intra în vieţile oamenilor noştri şi a-i înţelege în lumina dimineţii de Paşti.” Pentru a combate aceste ispite, Papa i-a îndemnat să nu înceteze niciodată să îl caute pe Domnul, „principiul şi fundamentul care învăluie slăbiciunile noastre cu milostivire, transformând şi reînnoind totul”.

Vorbind despre Păstorii Bisericii ca trup al Domnului, el a remarcat că „unitatea este un dar şi o responsabilitate… Lipsa de comuniune este cel mai mare scandal”, şi „ca Păstori, trebuie să căutăm adăpost faţă de ispitele care altfel ne desfigurează… duritatea celui care judecă fără a fi în cunoştinţă de cauză, şi laxitatea celor care se complac fără a-şi asuma responsabilitatea pentru ceilalţi… ambiţia care generează ‘curente’, sectarism… şi apoi tendinţa de a căuta securitatea pierdută a trecutului, şi pretenţiile acelora care doresc să apere unitatea refuzând diversitatea, înjosind astfel darurile cu care Dumnezeu continuă să păstreze Biserica Sa tânără şi frumoasă”. „În relaţie cu aceste ispite, experienţa eclesială este cel mai eficient antidot. Vine din Euharistie, a cărei tărie generează fraternitate, capacitatea de a accepta, ierta şi merge împreună”.

În legătură cu al treilea punct, „Păstorii unei Biserici care anticipă şi promite Împărăţia”, el a arătat că „slujirea Împărăţiei înseamnă a trăi o viaţă care să nu fie centrată pe sine, năzuind spre întâlnire, care este calea pentru a redescoperi cu adevărat ce suntem: vestitori ai adevărului lui Cristos şi ai milostivirii Sale… Între ‘locurile’ în care prezenţa voastră mi se pare mai necesară şi semnificativă… este, înainte de toate, familia. Astăzi, comunitatea familială este puternic afectată de o cultură care promovează drepturile individuale şi transmite o logică a temporarului. Promovaţi atât viaţa copilului nenăscut cât şi a bătrânului… Şi nu uitaţi să aveţi grijă, cu compasiunea bunului samaritean, de cei care sunt răniţi emoţional şi ale căror planuri de viaţă sunt compromise”. Amintind şi categoriile sociale ale şomerilor şi migranţilor, Pontiful a încheiat: „Mergeţi spre cei care vă cer socoteală de nădejdea care este în voi; primiţi cultura lor, oferiţi-le cu respect amintirea credinţei şi compania Bisericii, semnele fraternităţii, recunoştinţei şi solidarităţii, care anticipă în zilele omului reflecţiile unei Duminici fără sfârşit”.