Papa Francisc: Trebuie să ne îndreptăm cu hotărâre spre pace
25.05.2014, Betleem (Catholica) - La 7.30AM, în această dimineaţă, Papa a plecat de la Nunţiatura Apostolică din Amman în Betleem, cu elicopterul, unde a sosit la 9.20AM ora locală. A fost luat apoi cu maşina pentru 2 km şi jumătate, de la heliport la palatul prezidenţial din Betleem, unde a fost primit de preşedintele palestinian Mahmoud Abbas.
Betleem este prima oară pomenit în Biblie legat de moartea Rahelei. În cărţile sacre este numit „Betleemul Iudeii”, după tribul de care aparţinea. Aici s-a născut David şi a fost consacrat rege de profetul Samuel, iar cu naşterea lui Isus micul orăşel israelian a devenit cunoscut în toată lumea şi a crescut datorită fluxului de pelerini. În anul 135, împăratul Adrian a introdus cultul lui Adonis, dar datorită împăratului Constantin mai apoi creştinismul a putut fi practicat liber. După cucerirea islamică din 638, califul Omar a decretat toleranţa religioasă. Sosirea armatei cruciate în 1099 a dus însă la devastarea oraşului de către musulmani. În 1100 a fost consacrat regele cruciat Baldwin I. Arabii au recucerit zona în 1187, iar ocupaţia otomană a dus un declin al localităţii, care în 1600 era un mic sătuc.
La începutul secolului al XIX-lea, majoritatea locuitorilor erau creştini, reîncepând înflorirea Betleemului. În 1831, paşa egiptean Mohamed Ali a cucerit oraşul, iar musulmanii, aliaţi ai otomanilor, au fost daţi afară şi sediile lor incendiate. După zece ani, oraşul a căzut din nou sub controlul otoman. Sub conducerea britanică, din 1918 a devenit parte a regatului haşemit al Iordaniei, până în 1946. În 1967, după aşa-numitul război de şase zile, a fost ocupat de armata israeliană, alături de Ierusalim şi mare parte din Malul de Vest. Din 1995 a devenit parte a Teritoriilor Autonome Palestiniene, după Acordurile de la Oslo (acum Statul Palestina). Preşedintele de atunci al Autorităţii Palestiniene, Yasser Arafat, a ordonat construirea palatului prezidenţial în care astăzi a fost primit Papa Francisc.
Sfântul Părinte, însoţit de preşedintele Abbas, a fost salutat de reprezentanţi ai comunităţilor creştine palestiniene din Malul de Vest şi din Fâşia Gaza, care au transmis diferite mesaje; apoi a mers la Marele Zid, unde a fost aşteptat de autorităţile palestiniene şi de membrii corpurilor diplomatice, cărora li s-a adresat. „Orientul Mijlociu trăieşte de multe decenii consecinţele dramatice ale prelungirii unui conflict care a produs atâtea răni dificile de vindecat”, a început Pontiful. „Chiar şi atunci când din fericire nu izbucneşte violenţa, incertitudinea situaţiei şi neînţelegerea dintre părţi produc nesiguranţă, drepturi negate, izolare şi exod de comunităţi întregi, diviziuni, lipsuri şi suferinţe de tot felul.”
„Manifestând apropierea mea de cei care suferă mai mult consecinţele acestui conflict”, a continuat Pontiful, „aş vrea să spun din adâncul inimii mele că este timpul pentru a pune capăt acestei situaţii, care devine tot mai inacceptabilă Pentru binele tuturor este nevoie să se dubleze eforturile şi iniţiativele menite să creeze condiţiile unei păci stabile, bazate pe dreptate, pe recunoaşterea drepturilor fiecăruia şi pe siguranţa reciprocă. A venit momentul pentru toţi de a avea curajul generozităţii şi al creativităţii în slujba binelui, curajul păcii, care se bazează pe recunoaşterea din partea tuturor a dreptului a două state să existe şi să se bucure de pace şi siguranţă în cadrul graniţelor recunoscute la nivel internaţional.”
„Doresc din inimă ca în acest scop să se evite din partea tuturor iniţiative şi acte care contrazic voinţa declarată de a ajunge la un adevărat acord şi ca să nu se înceteze să se urmărească pacea cu determinare şi coerenţă”, a insistat Papa. „Trebuie să ne îndreptăm cu hotărâre spre pace, chiar renunţând fiecare la ceva. Urez popoarelor palestinian şi israelian şi respectivelor autorităţi să întreprindă acest exod fericit spre pace cu acel curaj şi acea fermitate necesare pentru orice exod.” A amintit apoi de comunitatea creştină, „care îşi oferă contribuţia ei semnificativă la binele comun al societăţii şi care participă la bucuriile şi suferinţele întregului popor. Creştinii vor să continue să desfăşoare acest rol ca nişte cetăţeni cu drept deplin, împreună cu ceilalţi concetăţeni consideraţi ca fraţi.”
După apelul la libertatea religioasă, „drept uman fundamental, […] una dintre condiţiile necesare ale păcii, fraternităţii şi armoniei”, Pontiful şi-a încheiat discursul spunând: „Domnule preşedinte, iubiţi fraţi reuniţi aici la Betleem, Dumnezeu atotputernicul să vă binecuvânteze, să vă ocrotească şi să vă dăruiască înţelepciunea şi forţa necesare să duceţi înainte drumul curajos al păcii, în aşa fel încât săbiile să se transforme în pluguri şi acest ţinut să înflorească din nou în prosperitate şi în înţelegere. Salaam!”
