Papa vrea mai mult decât o petrecere cu tinerii
13.03.2008, Roma (Catholica) - În contextul în care tineri din lumea întreagă se pregătesc pentru Ziua Mondială a Tineretului, ce va fi celebrată la nivel diecezan dar şi internaţional, Papa Benedict al XVI-lea le transmite tuturor mesajul că doreşte ceva mai mult decât o petrecere. Mons. Mauro Parmeggiani, directorul pentru pastoraţia tineretului în Dieceza de Roma, a explicat agenţiei Zenit că Sfântul Părinte doreşte să transforme întâlnirea tradiţională cu tinerii, „care a fost un fel de petrecere, într-o celebrare reală, nu doar o celebrare exterioară”. Motivul de a celebra o zi a tineretului, a continuat el, „este unul interior, respectiv acela al întâlnirii omului cu Dumnezeu, cu milostivirea din inima Sa – de aici se naşte bucuria creştină”.
Sfântul Părinte va participa astăzi la o liturgie penitenţială în Bazilica San Pietro, ca pregătire pentru Duminica Floriilor, ziua în care Diecezele din întreaga lume vor celebra local Ziua Mondială a Tineretului. Va urma în vară, între 15 şi 20 iulie, la Sydney, Australia, celebrarea internaţională a Zilei Mondiale a Tineretului. Liturgia de joi, a explicat Mons. Parmeggiani, are după Papa următorul obiectiv: „Întâlnirea cu Dumnezeu care iubeşte. Cu cât simţirea lui Dumnezeu creşte, cu atât creşte şi simţul micimii noastre în faţa lui Dumnezeu, al neputinţei noastre, al păcatelor noastre. De aici apare cererea: ai milă de mine, Doamne, ai milă de mine păcătosul.” Preotul a continuat subliniind că mărturisirea „este un sacrament în care te confrunţi cu adevărul despre tine şi despre păcatele tale. Este un sacrament care răspunde cel mai bine la nevoile omului de astăzi, care nu poate trăi fără milă, iubire şi fără a sta faţă în faţă cu dreptatea lui Dumnezeu. Trebuie să facem faţă diferitelor aspecte ale vieţii, inclusiv ale vieţii de după moarte. Nu e de mirare faptul că Papa în `Spre Salvi` vorbeşte despre cele de pe urmă – moartea, judecata, raiul şi iadul – ca despre ceva ce trebuie redescoperit.”
Problema cu cei care – tineri sau bătrâni – merg la spovadă, conform Mons. Parmeggiani, „vine de la pierderea simţului păcatului”. Cât despre piedica invocată de unii că trebuie să se confeseze unui preot, prelatul a spus: „Într-o lume în care deja fiecare spune totul despre el însuşi oriunde – la radio, pe internet, în bloguri, forumuri sau mesaje pe mobil -, în care oamenii comunică lucruri foarte intime, cred că nu ar trebui să ne fie ruşine să ne deschidem inimile spre miniştrii lui Dumnezeu, care în acel moment îl reprezintă pe Cristos, pe Cristos care mă ascultă, pe Cristos care mă încurajează, pe Cristos care îmi spune: ridică-te şi umblă.” O altă problemă vine din lipsa de fermitate în angajamente, ceea ce pe unii îi face să îşi spună: „E inutil să mă mai duc înapoi la spovadă.” Dar „nimeni nu este perfect coerent. Trebuie să continuăm să avem credinţă, să ne lăsăm călăuziţi de Cristos şi să nu renunţăm doar pentru că greşim odată.”
