Instituţia Sinodului, marele merit al Papei Paul al VI-lea
13.10.2014, Vatican (Catholica) - În vederea beatificării Papei Paul al VI-lea, de duminică, 19 octombrie, au fost pornite numeroase iniţiative de evocare a figurii viitorului Fericit şi a pontificatului său, multe intervenţii subliniind în mod deosebit legătura dintre pontiful născut în localitatea Montichiari, din regiunea italiană Brescia şi Conciliul Vatican al II-lea, ca şi sintonia dintre Papa Paul al VI-lea şi Papa Francisc. Legat chiar de acest subiect, Radio Vatican a publicat fragmente dintr-un interviu acordat de pr. Angelo Maffeis, preşedintele Institutului Papa Paul al VI-lea, redacţiei centrală în limba italiană.
„Papa Paul al VI-lea a moştenit Conciliul Vatican al II-lea, pe care l-a convocat predecesorul său, Papa Ioan al XXIII-lea”, a spus pr. Maffeis. „Cred că la 50 de ani de la eveniment se percepe în mod foarte clar şi bine definit complementaritatea acestor două personalităţi: Papa Ioan al XXIII-lea care a început Conciliul şi Papa Paul al VI-lea care l-a dus la sfârşit. Papa Paul al VI-lea a ghidat adunarea conciliară la redactarea documentelor, a căutat să creeze condiţii pentru ca Părinţii sinodali să se exprime cu libertate absolută, dar să ajungă în acelaşi timp la un acord, la o unanimitate cel puţin morală asupra documentelor care se redactau. Papa Paul al VI-lea a interpretat acest Conciliu ca pe un examen de conştiinţă, destinat să ascută conştiinţa Bisericii, a propriei identităţi, a propriei misiuni şi, în consecinţă, să reînnoiască modul de a propune mesajul evanghelic, structurile şi modalităţile de a acţiona ale Bisericii.”
Referindu-se la dimensiunea spiritualităţii Papei Montini, un aspect mai puţin cunoscut în comparaţie cu alte caracteristici ale sale, precum profunda inteligenţă şi cultură, preşedintele Institutului Papa Paul al VI-lea a spus: „Cred că Montini aparţine acelei categorii de persoane care nu revelează imediat propria interioritate, ca şi cum ar avea pudoarea să manifeste ceea ce au în profunzimea inimii. Consider că această dimensiune a sa a venit la suprafaţă mai ales după moarte, prin publicarea unor scrieri personale pe care le-a tipărit în ultimii ani şi Institutul Papa Paul al VI-lea din Brescia. Din aceste scrieri reiese un Montini mai personal, mai intim şi se percepe totodată, în mod foarte precis, rădăcina spirituală care a însufleţit acţiunea sa pastorală, efortul de a înţelege timpul în care a trăit şi alegerile pe care le-a făcut.”
Exortaţia Apostolică „Evangelii Nuntiandi”, a Papei Paul al VI-lea, este considerată de Papa Francisc ca fiind cel mai important document de magisteriu privind pastorala scris până în prezent. Întrebat despre elementele de continuitate şi de sintonie dintre cei doi Papi, Francisc şi Paul al VI-lea, părintele Angelo Maffeis a spus: „Este fericită, cred, coincidenţa dintre ceremonia de beatificare a Papei Paul al VI-lea şi încheierea celei de-a treia Adunări extraordinare a Sinodului Episcopilor. Sinodul Episcopilor este o instituţie pe care Papa Paul al VI-lea a dorit-o ca pe o continuare a acelei solidarităţi, a acelui schimb, a acelei confruntări din interiorul corpului episcopal care a aflat în Conciliul Vatican al II-lea o expresie foarte înaltă, dar care avea nevoie de căi de exprimare şi în interiorul vieţii obişnuite a Bisericii. În linia de reflecţie asupra misiunii Bisericii dezvoltate de Papa Paul al VI-lea, unul din elementele de continuitate care leagă cele două pontificate este tocmai exortaţia Evangelii Nuntiandi, ce uneşte această conştientizare a marelui tezaur primit de Biserică – şi pe care trebuie să îl proclame cu o absolută fidelitate – cu sensibilitatea faţă de situaţia contemporană, faţă de cultura şi realitatea socială în care Biserica trebuie să îşi îndeplinească misiunea.”
