Papa Francisc a transmis un mesaj Conferinţei Episcopale Italiene
11.11.2014, Assisi (Catholica) - Ieri după-masă, Cardinalul Angelo Bagnasco, Arhiepiscop de Genova, a citit mesajul Papei Francisc adresat participanţilor la cea de-a 67-a Adunare Generală a Conferinţei Episcopale Italiene, organism condus de respectivul Cardinal. Întâlnirea, ce se va încheia marţea viitoare, se desfăşoară la Domus Pacis din Assisi şi este dedicat vieţii şi formării preoţilor.
În acest mesaj, Papa Francisc scrie că desfăşurarea întâlnirii la Assisi aminteşte de „marea iubire şi venerare pe care Sf. Francisc o avea pentru Sfânta Maică Biserică ierarhică şi în special pentru preoţi […] prin care maternitatea Bisericii ajunge la întreg Poporul lui Dumnezeu. Cât de mulţi cunoaştem! I-am văzut trăindu-şi vieţile între oamenii din parohiile noastre, educându-i pe tineri, însoţind familiile, vizitând bolnavii acasă şi la spital, îngrijindu-se de săraci. Preoţii sfinţi sunt păcătoşi care au fost iertaţi şi instrumente ale iertării. Existenţa lor vorbeşte limba răbdării şi perseverenţei; nu sunt turişti ai spiritului, veşnic indecişi şi nesatisfăcuţi, căci ei ştiu că sunt în mâinile Celui care îşi ţine mereu promisiunile, şi a cărui Providenţă asigură că nimic nu îi poate desparte de Cel de care aparţin.”
„Astfel de preoţi nu pot fi improvizaţi: ei sunt făuriţi prin valoroasa muncă formativă a seminarului, iar prin hirotonire sunt consacraţi pe veşnicie ca bărbaţi ai lui Dumnezeu şi slujitori ai poporului Său”. Dar „identitatea preotului, tocmai pentru că vine de sus, cere ca el să urmeze un itinerar zilnic care începe de la faptul că este ministru al lui Isus Cristos. […] Formarea de care vorbim este fără sfârşit, căci preoţii nu încetează niciodată să fie discipoli ai lui Isus şi să îl urmeze. De aceea formarea ca discipoli însoţeşte slujirea preoţească de-a lungul vieţii. Formarea iniţială şi formarea continuă sunt două părţi ale aceleiaşi entităţi: calea preotului discipol, îndrăgostit de Domnul său şi care îl urmează constant.”
„Sunteţi conştienţi că nu este nevoie de preoţi al căror comportament riscă să îi îndepărteze pe oameni de Domnul sau de preoţi funcţionari care, îndeplinindu-şi rolul, îşi caută mângâierea departe de El. Doar cei care îşi ţin privirea fixată pe ceea ce este cu adevărat esenţial pot să îşi înnoiască acceptarea darului pe care l-au primit. […] Doar cei care se lasă conformaţi după Bunul Păstor găsesc unitatea, pacea şi tăria în ascultarea slujirii; doar cei care respiră din fraternitatea preoţească lasă în urmă falsitatea unei conştiinţe care pretinde să fie epicentrul a toate, singura măsură a sentimentelor şi acţiunilor lor.”
Pontiful a conchis exprimându-şi speranţa că participanţii la adunarea CEI vor experimenta „zile de ascultare şi studiu, conducând la definirea itinerariilor de formare permanentă, capabile să conecteze dimensiunea spirituală şi cea culturală, comunicativă şi pastorală: aceştia sunt pilonii unei vieţi formate după Evanghelie, conservată printr-o disciplină zilnică, în rugăciune, în păzirea simţurilor, în mărturia umilă şi profetică; unei vieţi care redă Bisericii încrederea pe care ea a pus-o prima în ei.”
