Papa Francisc: Să nu se stingă niciodată nostalgia sufletului pentru Dumnezeu
01.10.2015, Vatican (Catholica) - „Bucuria lui Dumnezeu este forța noastră, în El ne găsim identitatea” este un fragment din predica Papei Francisc la Liturghia celebrată joi, 1 octombrie 2015, în capela Casei Santa Marta din Vatican, de sărbătoarea Sfintei Tereza a Pruncului Isus. Papa Francisc a subliniat că niciodată în viața unui creștin nu trebuie să se stingă nostalgia pentru Dumnezeu, altfel sufletul nostru nu poate simți bucuria adevărată. Poporul lui Israel, după lungi ani de deportare, se întoarce la Ierusalim. Pornind de la prima lectură a zilei din calendarul latin, care spune cum Esdra a deschis Cartea Legii și l-a binecuvântat pe Dumnezeu, Pontiful și-a concentrat reflecția asupra a ceea ce dă substanță identității unui creștin, citim pe situl Radio Vatican.
Papa a amintit că și în timpul Babilonului, poporul își amintea mereu de patria sa. După atâția ani, a observat Papa, ajunge ziua în care trebuie să se întoarcă, moment al reconstruirii Ierusalimului și, cum spune prima lectură, guvernatorul Nehemia cere scribului Esdra să citească înaintea poporului Cartea Legii. Poporul este fericit și răspunde „Amin!” Era fericit, accentuează Papa, și plângea când auzea Cuvântul lui Dumnezeu; era bucuros și plângea în același timp”. Cum se explică aceasta, s-a întrebat Papa: „Pur și simplu acest popor nu a găsit doar orașul în care s-a născut, orașul lui Dumnezeu, ci ascultând Legea a găsit identitatea sa, de aceea era fericit și plângea. Dar plângea de bucurie, plângea pentru că a găsit identitatea pe care a pierdut-o în anii deportării, un drum lung. ‘Nu vă întristați – spune Nehemia – pentru că bucuria Domnului este forța voastră!’ (Neh 8,12).”
„Este bucuria pe care ne-o dă Dumnezeu când ne găsim identitatea. Identitatea noastră se pierde pe drum, se pierde în atât de mult deportări și auto-deportări ale noastre, când ne facem un loc aici, unul acolo, un cuib… și nu în Casa Domnului. Găsiți-vă propria identitate!”, a îndemnat Succesorul lui Petru. Papa Francisc s-a întrebat apoi în ce mod poate fi găsită identitatea personală: „Când tu ai pierdut ceea ce aveai, casa, ceea ce era al tău te cuprinde această nostalgie care te poartă din nou acasă. Și acest popor, cu această nostalgie, a simțit că era fericit și plângea de fericire pentru aceasta, pentru că nostalgia pentru propria identitate l-a condus să o găsească. Un har al lui Dumnezeu”.
„Dacă noi, spre exemplu”, a continuat Papa, „suntem plini de mâncare, nu simțim foamea. Dacă stăm comozi, liniștiți, acolo unde ne aflăm, nu avem nevoie să ieșim din cuibul nostru. Eu mă întreb și ar fi bine ca mulți dintre noi să ne întrebăm astăzi: ‘Sunt liniștit, mulțumit, nu am nevoie de nimic – mă refer la nivel spiritual – în inima mea? Nostalgia mea s-a stins?’ Să privim acest popor fericit, care plângea și era bucuros. O inimă fără nostalgie nu cunoaște bucuria. Iar bucuria propriu-zisă este forța noastră: bucuria Domnului. O inimă care nu știe ce este nostalgia nu poate trăi o sărbătoare. Toată această cale începută cu mulți ani în urmă se încheie cu un prilej de bucurie și petrecere”.
Poporul, a reamintit Papa la final, exclamă cu mare bucurie deoarece „a înțeles cuvintele care îi erau proclamate. Persoanele au găsit în ele însele acea nostalgie care le făcea să simtă și să meargă mai departe”: „Să ne întrebăm fiecare cum este nostalgia noastră pentru Dumnezeu: suntem fericiți, bucuroși, așa și așa sau simțim în fiecare zi această dorință profundă de a merge mai departe? Fie ca Domnul să ne dea harul Său: ca niciodată, niciodată să nu se stingă în sufletul nostru nostalgia pentru Dumnezeu.”
Imagini
