Sinod 2015: Raportul din grupul A de limbă engleză
10.10.2015, Vatican (Catholica) - Vaticanul a făcut publice rapoartele celor 13 grupuri pe limbi în care participanții la Sinod au discutat săptămâna aceasta. Rapoartele au fost prezentate vineri în plen. Primul grup de limbă engleză, Circulus Anglicus A, a fost moderat de Cardinalul George Pell, relator fiind Mons. Joseph Edward Kurtz. Redăm în continuare alocuțiunea: În Isus Cristos, Cuvântul făcut trup, găsim izvor de speranță pentru familie în lumea contemporană. Astfel încrederea în El trebuie să fie primul și ultimul cuvânt al Sinodului. Cu privirea fixată asupra lui Isus începem.
Mesajul Sinodului trebuie să anunțe Vestea cea Bună a lui Isus Cristos cu claritate și în mod atractiv. Astfel recomandăm cuvintele Papei Francisc, care a provocat familiile la veghea de rugăciune de sâmbătă din cadrul Întâlnirii Mondiale a Familiilor din Philadelphia cu invitația: „Atât de multă era iubirea (lui Dumnezeu) încât a început să meargă cu omenirea, a început să meargă cu poporul Său, până când a venit momentul potrivit și a dat semnul cel mai mare al iubirii Sale: pe Fiul Său. Și pe Fiul Său unde l-a trimis? Într-un palat? Într-un oraș? Nu. L-a trimis într-o familie. Dumnezeu a intrat în lume într-o familie. Și a putut face aceasta pentru că acea familie avea inima cu adevărat deschisă!”
Am discutat despre o metodologie adecvată, care trebuie să facă referință la Sfânta Scriptură și la Tradiție prin acest document, în timp ce citim semnele timpului la lumina Evangheliei. O mare preocupare privește descrierea în general sumbră a scenei contemporane. Trebuie acordată o mai mare atenție reflecției teologice asupra cuplurilor căsătorite și familiilor fidele și iubitoare, adesea eroice, care trăiesc ca martori autentici ai harului familiei. Extinzând cuvintele pentru a explica „Vestea cea Bună privind familia”, am căutat să vorbim mai puțin despre „crize” și mai mult despre „lumini și umbre”.
Am vorbit despre vitalitatea multor familii care dau mărturie despre frumusețea vieții lor de familie și îi inspiră pe alții în angajamentul pentru viața de familie. Dar am vorbit și despre numeroasele iluzii din lumea contemporană, care din păcate conduc la o radicală izolare. De asemenea am vorbit despre eforturile și provocările (familiilor), care sunt parte a umbrelor. Cât de important este să sprijinim aceste familii și să recunoaștem puterea mărturiei vieților lor. O altă preocupare a fost mentalitatea eurocentrică sau occidentală a formulărilor actuale. Suntem în schimb chemați la un ton cultural care să fie global, deschis bogățiilor și experiențelor reale ale familiilor, indiferent de națiuni și continente.
O mare atenție a fost dată familiei care migrează, făcându-se apel special la generozitatea comunităților de credință și către guverne pentru primirea acestor familii ca pe niște daruri. Am subliniat și atenția ce trebuie dată persoanelor cu dizabilități și cu nevoi speciale și familiilor lor. O notă specială a privit grija cu care au fost prezentate atât bucuriile cât și frământările. Bogăția acestei secțiuni poate servi ca paradigmă ajutătoare pentru abordarea celorlalte teme din acest document. O altă mențiune specială merită rolul politicii publice în promovarea vieții de familie în moduri care onorează cu adevărat dreptul natural al familiilor la a lua decizii în moduri ce promovează binele comun.
În rezumat, în timp ce provocările sunt prea evidente, noi trebuie să susținem încercările și semințele de înnoire deja prezente, pentru ca familiile să fie agenți activi ai Veștii Bune a lui Isus. Conștienți că harul lui Cristos va pătrunde în părțile din acest document, dedicate vocației și misiunii familiei, facem apel către delegații de la Sinod să vestească speranța reprezentată de Isus, ca primul și ultimul cuvânt al acestui Sinod. În Cristos ne punem încrederea.

