IPS Ioan Robu la cursul de formare permanentă a preoților de la Traian
23.10.2015, Traian (Catholica) - Într-o societate aflată în continuă schimbare, Biserica este nevoită să își adapteze atât limbajul cât și acțiunea pastorală, le-a spus IPS Ioan Robu miercuri, 20 octombrie 2015, preoților prezenți în aceste zile la Traian, Neamț, la cursul de formare permanentă, informează Angelus.com.ro. Organizat de Oficiul pentru Cler al Diecezei Romano-Catolice de Iași, în colaborare cu Centrul Diecezan pentru Cler și Vocații al Arhidiecezei Romano-Catolice de București (ARCB) cursul se desfășoară în perioada 19-23 octombrie la Centrul diecezan Gaudium et Spes din Traian și reunește 41 de preoți din cele două Dieceze.
Arhiepiscopul Mitropolit de București a amintit cuvintele Papei Francisc care îi îndeamnă pe preoți să meargă în căutarea credincioșilor, până la periferii, și a subliniat importanța adoptării unei noi strategii pastorale, „de la om la om”. IPS Ioan i-a îndemnat pe preoți să viziteze familiile și să le fie alături, să mențină legătura cu familiile plecate în străinătate, să meargă în căutarea credincioșilor care s-au îndepărtat de Biserică, în căutarea celor marginalizați. Totodată, Arhiepiscopul i-a încurajat pe preoți să utilizeze cu folos și în mod eficient mijloacele moderne de comunicare și rețelele de socializare în activitatea pastorală. Înaltpreasfințitul a amintit apoi importanța colaborării cu laicii, subliniind totodată necesitatea formării acestora.
Cu întâlnirea din aceste zile se încheie seria celor cinci sesiuni ale cursului de formare permanentă a preoților, marcate de împlinirea a 50 de ani de la încheierea Conciliului Vatican II. La cursurile de formare permanentă organizate în acest an au participat peste 320 de preoți din Arhidieceza romano-catolică de București și din Dieceza romano-catolică de Iași. Programul zilelor de formare permanentă cuprinde momente de rugăciune în comun (Liturgia Orelor, Sf. Liturghie, Rozariu, Adorație euharistică), o serie de conferințe despre unele documente conciliare, discuții pe marginea conferințelor, vizionarea unui film documentar despre Conciliul Vatican II.
„În viața Bisericii”, explica la începutul sesiunilor pr. Francisc Ungureanu, Vicar episcopal pentru Cler și Vocații în cadrul ARCB, „rolul și locul preotului este clar definit din toate punctele de vedere: de la pregătirea candidaților și sprijinul dat acestora de a discerne vocația la preoție, până la formele de activitate în conformitate cu necesitățile locale. În toate este pus pe primul loc Cuvântul lui Dumnezeu, urmat de tradiția și învățătura Bisericii, iar aprofundarea acestora este o obligație pe care și-o asumă fiecare seminarist și preot. Ceea ce în anumite ambiente se numește team building, Biserica numește formarea permanentă. Chiar dacă aparent focalizează pe un aspect al procesului de constituire al grupului, perioadele regulate de formare continuă ale clerului ca și grup au menirea dea face împreună această aprofundare ajutați de experți care propun cele mai noi metode și tehnici, un fel de aducere la zi a acestora.”
Legături
Imagini
Buna seara. Ma bucur foarte mult. Sunt multe de facut si trebuie recuperat timpul…, iar preotul sa se apropie de enoriasi cu ingaduinta, rabdare si multa iubire; ma bucur ca astfel respectul si ascultarea isi vor face iar loc si ma bucur ca slujbele nu se vor mai face in graba sau ca preotul nu face semnul crucii cum trebuie, chiar si enoriasii, sau ca imi refuza impartasania in mana mea, strafulgerandu-ma cu privirea, ma bucur sa pot asculta si intelege din cartea sfanta la lectura din fiecare Duminica daca se va citi ce scrie si nu se aduc comentarii critice sau povete subiective care fac sa rada zeci de oameni iar ceilalti ne pleacam usor capul si privim stanjeniti, in semn de neancuviintare. Ma bucur ca rolul preotului sa fie deopotriva pentru fiecare, indiferent de varsta sau cetatenie, de asemeni mi-as dori ca slujbele sa fie si in limba romana asa cum sunt in alte limbi; la Deva, inafara zilei de Duminica dimineata, toate slujbele se tin in limba maghiara, iar postul Sfantului Anton de 8 sau 13 zile de marti, dar si de peste an, sunt numai in limba maghiara. Vrem sa vina oameni printre crestini si astfel sa fim tot mai multi credinciosi, sa facem astfel incat sa ni se vorbeasca si in limba noastra din tara noastra, ca astfel vor veni la biserica. Mi-ar place sa vad ca ceea ce se spune se si face, mi-ar place sa vad caldura si bunatate in vorba si fapta a celor ce ne invata sa ne rugam impreuna, mi-ar place sa vad acele maini impreunate a rugaciune si nu altfel, mi-ar place sa cantam cu totii acele minunate cantari, fara teama sau rusine, imi place sa povestesc ce bine ma simt, ce libera sunt si ce sentiment de bucurie ma invaluie in fiecare Duminica la Sfanta Liturghie, ca astfel sa invatam cu totii ce-nseamna iubirea si iertarea, apropierea, simtirea, pacea interioara si trairea sentimentului ca nu suntem singuri; am scris din iubire si loialitate si pentru ca-mi place atat de mult sa ascult, sa fac si sa invat sa fiu buna, rabdatoare, iertatoare, de la preotii care slujesc, sa iau aminte la sfaturile si la comportamentul lor. Aceasta a fost o parere personala; va multumesc de ingaduinta.