Foamea încă lovește 800 de milioane de persoane în lume
18.06.2016, Roma (Catholica) - Vizita făcută de Papa la Programul Alimentar Mondial (World Food Program, WFP), a readus sub lumina reflectoarele câteva mari teme legate între ele: denutriția care lovește milioane de persoane în țările sărace, distribuirea resurselor, problemele legate de agricultură, irosirea mâncării, specula cu privire la produsele alimentare. Directoarea executivă a WFP, Ertharin Cousin, l-a primit pe Papa ca pe un „apărător al demnității umanității”. „Adevărul”, a spus ea, „este că lumea are cunoașterea, capacitatea și abilitățile” pentru a înfrânge foametea și malnutriția. Ceea ce este nevoie, a subliniat ea, este voința publică și politica mondială.
Privind datele difuzate de diferitele agenții ONU pe acest subiect, FAO și WFP, printre altele, reiese că 795 de milioane de persoane îndură încă foamea. Totuși, trebuie spus că denutriția absolută în lume se reduce, cu toate că problema rămâne uriașă și are incidență mai mult în anumite zone ale planetei decât în de altele. De fapt, față de 1990, numărul celor care nu au suficient de mâncat a scăzut cu circa 216 milioane, ceea ce oricum echivalează cu a spune că mai mult sau mai puțin 1 persoană din 9 suferă de foame.
Pe de altă parte, dacă foametea regresează, trebuie spus și că aceasta nu are loc în mod uniform. Numerele spun că Asia rămâne continentul cu procentul cel mai ridicat de persoane care suferă de foame în lume, în timp ce Africa Subsahariană este regiunea cu incidența cea mai ridicată (în procent față de populație) a foametei: de fapt o persoană din patru suferă de denutriție. Apoi, foametea nu lovește pe toți în același mod, copilăria plătind un preț mai mare: în țările în curs de dezvoltare, un copil din șase (sunt circa 100 de milioane) este sub greutatea normală, și un copil din patru în lume suferă de deficit de dezvoltare. În țările în curs de dezvoltare, acest procent poate să crească ajungând la un copil din trei, în timp ce 66 de milioane de copii la vârsta școlară – 23 de milioane numai în Africa – frecventează orele cu stomacul gol.
Elementul pozitiv este că în perioada de 25 de ani, din 1990 până în 2015, în țările în curs de dezvoltare prevalența denutriției – care măsoară procentajul de persoane care nu sunt în măsură să consume mâncare suficientă pentru o viață activă și sănătoasă – a scăzut la 12,9% din populație, de la 23,3%, conform ultimului raport al Națiunilor Unite despre nesiguranța alimentară în lume. Apoi trebuie spus că majoritatea țărilor monitorizate de FAO – 72 din 129 – au ajuns la „Obiectivul Mileniului” de a înjumătăți prevalența denutriției până în 2015; în același timp țările în curs de dezvoltare în ansamblul lor nu au atins acest obiectiv. 29 de țări au ajuns la obiectivul mai ambițios pus de Întâlnirea Mondială despre Alimentație din 1996 de a înjumătăți numărul total al persoanelor nenutrite până în 2015. Obiectivul la care trebuie ajuns este acela, evocat și de Papa, al „foamei zero”.
Pe de altă parte, în acest cadru caracterizat de lumini și umbre, trebuie subliniată și povara crescândă pe care o au asupra disponibilității resurselor alimentare schimbarea climatică, problemele de mediu, precum și catastrofele naturale și conflictele. Este vorba despre un ansamblu de probleme ridicate de Papa Francisc în enciclica sa Laudato si’, dedicată îngrijirii casei comune. Națiunile Unite afirmă că evenimente meteorologice extreme, calamități naturale, instabilitatea politică și conflicte civile au contribuit și ele la împiedicarea progresului economic și social; sunt 24 de țări africane care înfruntă crize alimentare, dublu față de 1990; circa o persoană din cinci care suferă de foame trăiește în locuri de criză caracterizate de o guvernare slabă și de o vulnerabilitate extremă în fața bolilor și a morții.
Conform ONU, în cursul ultimilor 30 de ani, crizele au trecut de la evenimente catastrofale, de scurtă durată, intense și foarte vizibile, la situații prelungite în timp cauzate de o combinație de factori, îndeosebi de înșiruirea de catastrofe naturale și conflicte – cu schimbarea climatică și crizele financiare și ale prețurilor adesea între factorii de agravare. Nivelele denutriției și ale foametei în țările care suferă de crize prelungite sunt de trei ori mai mari decât în altă parte. În 2012, circa 366 milioane de persoane trăiau în situații de acest tip – dintre acestea 129 de milioane erau nehrăniți – 19% din toate persoanele care suferă de nesiguranță alimentară în lume.
În sfârșit, de importanță deosebită este raportul dintre foamete și agricultură: în acest domeniu FAO calculează că circa jumătate dintre înfometații din țările în curs de dezvoltare – formată din 50% din familii de la țară – supraviețuiesc în teritorii dezolate și deosebit de vulnerabile în fața dezastrelor naturale precum seceta sau inundațiile. O persoană din cinci aparține familiilor de agricultori fără pământ propriu, ci dependenți în întregime de munca pe ogoare. Circa 10% trăiește în comunități legate de păstorit, de pescuit și de resurse forestiere. Restul de 20% trăiesc în barăcile de la periferiile celor mai mari orașe din țările în curs de dezvoltare. Numărul înfometaților care locuiesc în orașe crește rapid, paralel cu creșterea populației urbane în lume. (material Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro)
