Concert de muzică sacră în Catedrala din Iași
27.06.2016, Iași (Catholica) - Duminică seară, 26 iunie 2016, în Catedrala romano-catolică „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iași a avut loc un concert de muzică sacră Israel în Egipt, de G.F. Händel, interpretat de corul mare al Catedralei, sub bagheta dirijorului pr. Florin Spătariu. Concertul s-a înscris în seria marilor lucrări de muzică sacră susținute de Corul Catedralei în ultimii ani. Traducerea sonoră a unor secțiuni din oratoriul Israel în Egipt a fost realizată în premieră în orașul Iași. Corul a fost acompaniat de orchestra „Tineri interpreți ieșeni” și organistul Octavian Bișoc, avându-i ca soliști pe Alexandru Savin, Daniel Mateianu, Mihaela Blându și Luiza Torboli.
Muzicianul german, naturalizat englez, G.F. Händel este unul dintre cei mai iubiți și cântați muzicieni din istoria barocului și a muzicii în general. În domeniul genului oratoriu el a compus 22 de opusuri, însumând o cantitate uriașă de muzică sacră. Oratoriul sacru, ca gen muzical, a apărut la începutul secolului al XVII-lea. Era cântat în special în timpul Postului Mare, o perioadă în care, datorită sobrietății liturgice specifice, în majoritatea orașelor europene înceta reprezentarea operelor, iar sediile teatrelor se închideau. Compunerea muzicii oratoriului Israel în Egipt a durat o lună. Prima reprezentare a avut loc la 4 aprilie 1739 la Teatrul Regal din Londra. Textul conține versete luate doar din Biblie, mai exact din Exod și din Psalmi, cu foarte mici intervenții ale lui Carl Jennens, autorul-libretist al oratoriului.
Scena biblică redă una dintre cele mai mari intervenții divine în istoria poporului evreu: ieșirea din robia Egiptului și trecerea Mării Roșii. Oratoriul descrie așadar, în prima parte, plăgile cu care e lovit Egiptul de către Domnul pentru că faraonul nu permite plecarea evreilor din sclavie, iar în partea a doua prezintă cântecul de libertate al evreilor după trecerea Mării Roșii. Din cele 10 plăgi dezlănțuite asupra Egiptului, la concert au fost audiate câteva dintre cele mai reprezentative.
Gândind textul și muzica, Händel a încredințat discursul aproape integral corului, creând astfel o comunitate de credincioși care se încredeau în providența divină. De ce a procedat astfel? În timpul său, existau câteva curente relativiste, printre care deismul. Această orientare filozofico-religioasă afirma existența lui Dumnezeu numai în calitate de cauză primară și impersonală a lumii, negând ideea intervenției sale ulterioare: Dumnezeu, spuneau deiștii, după ce a creat lumea, nu mai exercită nici o influență asupra ei. Händel combate deismul în mod irevocabil cu acest oratoriu: aici totul este providență și purtare de grijă. Dumnezeu nu este nici pe departe indiferent față de poporul evreu, ci este prezent prin semne ieșite din comun.
Un comentator de la London Daily Post expune o memorabilă caracterizare a oratoriului Israel în Egipt: „În timp ce Anglia este fărâmițată de sclavie, bigotism și separări de tot felul, Händel oferă, prin oratoriul său, cea mai nobilă adorație și cel mai bun tribut Divinității”. Omul credincios, în viziunea lui Händel, este cu atât mai liber cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, iar a crede nu este o slăbiciune, ci o forță. (după materialul semnat de pr. Cristian Bîrnat pentru Ercis.ro)
