Papa Francisc: Să ne recunoaștem păcatele față de creație și față de săraci
01.09.2016, Vatican (Catholica) - Să ascultăm strigătul Pământului, să ascultăm strigătul săracilor, a îndemnat Papa Francisc în Mesajul pentru Ziua mondială de rugăciune pentru îngrijirea creației, cu caracter ecumenic, instituită de Pontif în 10 august 2015. Papa a subliniat că este necesară o convertire ecologică ce să plece de la recunoașterea păcatelor noastre împotriva Creației. Este timpul să „schimbăm direcția” și să protejăm Terra, „casa noastră comună”. Papa Francisc a subliniat în mesajul său că toate comunitățile creștine, împreună cu celelalte religii, împărtășesc preocuparea pentru viitorul planetei noastre.
I-a menționat în particular „pe Patriarhul Bartolomeu și pe predecesorul său, Dimitrios, care mulți ani s-au pronunțat constant împotriva păcatului de a aduce daune creației, atrăgând atenția asupra crizei morale și spirituale care stă la baza problemelor mediului și ale degradării”. A mai amintit că în toată lumea există inițiative „care promovează dreptatea mediului, grija față de cei săraci și angajarea responsabilă față de societate”, inițiative la care „se întâlnească persoane, mai ales tineri, din diferite contexte religioase. Creștini și necreștini, persoane de credință și de bunăvoință, trebuie să fim uniți în a demonstra milostivire față de casa noastră comună – Pământul – și a valoriza pe deplin lumea în care trăim ca loc de împărtășire și de comuniune”.
„Nu putem să capitulăm sau să fim indiferenți față de pierderea biodiversității și față de distrugerea ecosistemelor, adesea provocate de comportamentele iresponsabile și egoiste… Așa cum scoate în evidență ecologia integrală, ființele umane sunt profund legate unele cu altele și cu creația în întregimea sa. Când maltratăm natura, maltratăm și ființele umane. În același timp, fiecare creatură are propria valoare intrinsecă ce trebuie să fie respectată. Să ascultăm ‘atât strigătul pământului cât și strigătul săracilor’ și să încercăm să înțelegem cu atenție cum putem asigura un răspuns adecvat și prompt.”
„În fața a ceea ce se întâmplă casei noastre, fie ca Jubileul Milostivirii să-i cheme pe credincioșii creștini ‘la o profundă convertire interioară’, susținută îndeosebi de Sacramentul Pocăinței. În acest An Jubiliar, să învățăm să căutăm milostivirea lui Dumnezeu pentru păcatele împotriva creației pe care până acum nu am știut să le recunoaștem și să le mărturisim; și să ne angajăm să facem pași concreți pe drumul convertirii ecologice, care cere o conștientizare clară a responsabilității noastre față de noi înșine, de aproapele, de creație și de Creator.” Pontiful ne invită să ne adresăm Tatălui plin de milostivire și de bunătate „recunoscând păcatele noastre față de creație, față de săraci și față de viitoarele generații”.
Examinarea conștiinței, căința și mărturisirea trebuie să ne conducă „la o propunere fermă de schimbare a vieții. Și aceasta trebuie să se traducă în atitudini și comportamente concrete mai respectuoase față de creație, ca de exemplu o folosire atentă a plasticului și a hârtiei, să nu risipim apa, mâncarea și energia electrică, să diferențiem gunoaiele, să tratăm cu grijă celelalte ființe vii, să utilizăm transportul public și să împărtășim unul și același vehicul între mai multe persoane, și așa mai departe. Nu trebuie să credem că aceste eforturi sunt prea mici pentru a îmbunătăți lumea”. Aceste acțiuni încurajează „un stil de viață profetic și contemplativ, capabil să se bucure profund fără a fi obsedați de consum”.
Propunerea de schimbare a vieții trebuie să se reflecte și prin „modul în care contribuim la construirea culturii și a societății din care facem parte… Economia și politica, societatea și cultura nu pot să fie dominate de o mentalitate pe termen scurt și de căutarea unei beneficiu financiar și electoral imediat. În schimb ele trebuie să fie urgent reorientate spre binele comun, care cuprinde sustenabilitatea și îngrijirea creației… Apoi a schimba direcția constă în a respecta cu scrupulozitate porunca originară de a feri creația de orice rău, atât pentru binele nostru cât și pentru binele celorlalte ființe umane. O întrebare ne poate ajuta să nu pierdem din vedere obiectivul: ‘Ce tip de lume dorim să transmitem celor care vor veni după noi, copiilor pe care îi creștem?'”
În lumea noastră globalizată, în care unele sărăcii materiale și spirituale s-au înmulțit, Sfântul Părinte a propus ca grija față de creație să fie considerată o faptă de milostenie. „Ca faptă de milostenie sufletească, îngrijirea casei comune cere contemplarea recunoscătoare a lumii care ne permite să descoperim prin fiecare lucru o învățătură pe care Dumnezeu vrea să ne-o comunice. Ca faptă de milostenie trupească, îngrijirea casei comune cere simple gesturi zilnice în care frângem logica violenței, a exploatării, a egoismului… și se manifestă în toate acțiunile care încearcă să construiască o lume mai bune”. În concluzie, Pontiful ne-a invitat să ne rugăm, îndemnându-ne ca „în pofida păcatelor noastre și a provocărilor înspăimântătoare pe care le avem în fața noastră, să nu pierdem niciodată speranța”, și a propus o rugăciune îndeosebi pentru ziua de 1 septembrie, dar și pentru tot restul anului.
