Dialogul nu este opțional, ci este adevăratul răspuns dat fricii
20.09.2016, Roma (Catholica) - Miguel Angel Ayuso Guixot, secretar al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, a luat parte la Întâlnirea de Rugăciune pentru Pace de la Assisi, unde a participat și Papa Francisc. Episcopul Miguel Angel Ayuso Guixot a dat un interviu pentru Vatican Insider, publicat în 19 septembrie 2016 și apărut pe Ercis.ro în traducerea pr. Mihai Pătrașcu.
– Mons. Ayuso, la treizeci de ani după prima întâlnire istorică pentru pace de la Assisi, cu Papa Ioan Paul al II-lea, mulți lideri religioși se întâlnesc în orașul Sfântului Francisc în numele dialogului dintre credințe. Și totuși trăim o perioadă dificilă formată din atentate, conflicte, xenofobie crescândă. Ce rol pot să aibă religiile în această situație?
– Eu cred că noi conștientizăm un fapt: dacă pe de o parte religia pare că intră puțin în lumea politicii, și politica vede necesitatea de a intra în lumea credințelor. Așadar, la treizeci de ani de la „spiritul din Assisi”, văzând o lume atât de suferindă, atât de întunecată, ce putem face? Cred că este importantă redescoperirea ambelor dimensiuni ale identității noastre, ca și credincioși și ca și cetățeni; astfel, lucrând împreună în mod armonios și respectuos în aceste două dimensiuni ale realității noastre, vom putea să construim viitorul nostru în respect reciproc în pofida diversităților, și să facem să prevaleze demnitatea umană, pe care trebuie să o protejăm și care de prea multe ori lipsește.
– Astăzi în Europa există un climat răspândit de frică ce împiedică dialogul. Cu ce instrumente se poate înfrunta un asemenea sentiment, chiar irațional uneori?
– Astăzi dialogul trebuie să țină cont de frică, pentru că dificultățile pe care le trăim cer să nu facem ca struțul, dimpotrivă, trebuie să le recunoaștem și să știm că această dimensiune de frică există. Însă frica este dușmana oricărui dialog, de aceea nu trebuie să ne descurajăm, pentru că ne-ar duce la populism. Viitorul omenirii trebuie construit împreună, în fraternitate, așa cum repetă mereu Papa Francisc. Așadar, dialogul se mișcă astăzi în aceste două realități: pe de o parte frica și pe de altă parte chiar necesitatea dialogului. Pentru aceasta nu trebuie să cedăm în fața descurajării, să avem speranță, și faptul de a merge înainte nu trebuie conceput ca o formă de „cumsecădenie” ci mai degrabă cu conștiința că dialogul este ceva serios, important, vital; nu este un opțional și cere o angajare care ne duce în linia păcii.
– Și în dialogul cu islamul asistăm la o evoluție: nu există numai buna vecinătate, ci se intră puțin în tema problemelor. Cum poate continua acest schimb între creștinism și islam, între „noi” și cultura musulmană?
– Trebuie să continuăm pe drumul dialogului islamo-creștin, care are dificultățile sale, însă cred că este nevoie să distingem: violența oarbă, manipularea credinței nu fac parte din religie, nu religia islamică este ca atare responsabilă de atâtea rele. Așadar angajamentul nostru în dialogul interreligios este acela de a relua și a reînnoi acest drum, adică a fi constructori ai păcii, chiar și în mijlocul acestor dificultăți, depășindu-le, cu o conștiință profundă din partea fiecăruia dintre noi și mai ales a celui care exercită o autoritate, fără ambiguități în condamnarea oricărui tip de violență și în punerea bazelor pentru a construi un viitor care trebuie să treacă în mod absolut prin educație.
Trebuie să lucrăm zi după zi și va fi nevoie de timp pentru a obține pacea. Elementul care ne poate ajuta să ajungem la acest obiectiv este mereu educația, o educație la toate nivelele. De asemenea, trebuie ca și comunitatea internațională să își asume propriile responsabilități pentru ca legile internaționale care există să poată fi aplicate. Instrumentele sunt acolo și atunci ce contribuție putem da noi? Cred că o lumină, un flash, Papa Francisc îl dă întregii omeniri, sperăm ca mesajul său să fie primit de toți.
– Arhiepiscopul de Rouen, Mons. Lebrun, a spus aici la Assisi că martiriul pr. Hamel nu trebuie să fie folosit ca un drapel pentru a lupta. Există un risc în acest sens, ca episoade ca acesta să devină motiv de conflict ulterior?
– Da, se poate întâmpla, când există persoane care nu parcurg calea dialogului ci cad în frică și ca reacție construiesc ziduri, blocuri, și care pun persoanele unele împotriva altora. În timp ce misiunea noastră este aceea de a învăța dintr-un fapt trist și dureros ca acela petrecut la Rouen, așa de bine descris de Arhiepiscopul care ne-a emoționat pe toți, să parcurgem drumul dialogului. Trebuie luat acest martiriu – care a atins și inima musulmanilor – ca un exemplu, un model, care ne poate duce să facem să prevaleze dialogul și să nu cedăm în fața celor care cad în ispita de a voi să arunce tot ceea ce s-a făcut în ultimii 50 de ani, adică în perspectiva catolică, de la Conciliul Vatican II încoace.
Dificultatea este acolo. Totuși soluțiile nu putem să le găsim numai noi, liderii religioși; desigur, trebuie să educăm la credința adevărată, la respectarea diferitelor tradiții religioase și în același timp să ținem cont însă de toate dimensiunile vieții. De fapt, multe dintre probleme vin și din multele inegalități care există, din punct de vedere social, financiar, dificultăți capabile să creeze atâtea sărăcii și atâtea conflicte, războaie și nenorociri. De aceea, drumul sigur este acolo: nu există alternativă, trebuie să facem maximul eforturilor noastre pentru ca o nouă generație, în viitor, să poată cunoaște pacea, să trăiască în pace și să se bucure de darurile pe care Dumnezeu ni le oferă”.
