Biserica este sacramentul unităţii cu Dumnezeu
12.12.2007, Vatican (Catholica) - Biserica este o reflecţie a unirii oamenilor cu Dumnezeu şi unii cu alţii, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea în cadrul audienţei generale de miercuri, 12 decembrie 2007, din Aula Paul al VI-lea, în care a vorbit despre Sf. Paulin, Episcop de Nola, contemporan şi prieten cu Sf. Augustin. Papa a arătat că conceptul de Biserică aşa cum a fost prezentat la Conciliul Vatican II – „sacrament al uniunii intime cu Dumnezeu, şi prin urmare uniunea noastră a tuturor, şi în final a întregii omeniri”, se poate găsi deja în mărturia Sf. Paulin de Nola, care a murit în anul 431.
Paulin s-a născut în jurul anului 354 într-o familie remarcabilă din Bordeaux, sudul Franţei, şi a plecat de acasă de tânăr pentru a urma o promiţătoare carieră politică. Pontiful a arătat că după ce a ajuns repede guvernator al provinciei Campania, din sudul Italiei, „sămânţa convertirii a fost sădită în inima lui. Stimulul a venit din credinţa simplă dar intensă cu care credincioşii cinsteau mormântul unui Sfânt, Felix martirul”. Sfântul Părinte a amintit cum Paulin, „dorind să dea sens existenţei lui”, s-a alăturat şcolii lui Ambrozie din Milano. Mai târziu la fost botezat în Bordeaux, şi s-a căsătorit cu Therasia, o nobilă pioasă din Barcelona. Therasia şi Paulin au avut împreună un fiu, dar acesta a murit la doar câteva zile după ce s-a născut. Papa Benedict al XVI-lea a spus că aceste eveniment i-a arătat lui Paulin „că Dumnezeu are un alt plan pentru el”.
Cuplul şi-a vândut bunurile pământeşti şi a început să trăiască o viaţă monastică în Nola, în apropierea Bazilicii Sf. Felix, a spus Papa. Paulin, care fusese hirotonit preot, şi-a început slujirea pentru pelerinii de acolo, şi în jurul anului 409 a fost ales Episcop. Sfântul Părinte a remarcat că nu toţi apropiaţii lui Paulin au fost impresionaţi de convertirea sa. Învăţătorul lui, Ausonius, un poet păgân, s-a simţit „trădat”. Poetul i-a reproşat lui Paulin „dispreţul” lui faţă de bogăţia materială şi abandonarea vocaţiei sale literare. „Paulin a răspuns că faptul că a dat săracilor nu însemna că dispreţuia bunurile pământeşti. Dimpotrivă, le-a dat o mai mare valoare folosindu-le în scopuri caritabile”. În ceea ce priveşte poezia, „Paulin nu şi-a abandonat talentul poetic, pe care îl cultiva în continuare, ci mai degrabă formele poetice inspirate de mitologie şi idealurile păgâne”.
Papa a adăugat: „Un nou simţ estetic îi conducea sensibilitatea: acum era poetul frumuseţii lui Dumnezeu făcut om, răstignit şi înviat. Cu adevărat nu a renunţat la poezie; acum se inspira din Evanghelie, după cum spune în următorul vers: `Pentru mine credinţa este singura artă, şi Cristos este poezia mea`. Poeziile lui sunt cântări ale credinţei şi iubirii în care istoria zilnică a evenimentelor mici şi mari este văzută ca istoria mântuirii, istoria lui Dumnezeu cu noi”. Sfântul Părinte a arătat că Paulin a scris mai târziu că decizia lui de a vinde tot ceea ce avea pentru a urma o viaţă monastică a fost doar începutul drumului lui spre perfecţiune. Episcopul a spus: „Abandonarea sau vânzarea bunurilor pe care le avem în această lume nu constitute încheierea, ci doar începutul cursei noastre pe stadion; nu este, să spunem aşa, ţinta finală, ci doar punctul de start. Atletul, de fapt, nu câştigă atunci când se dezbracă de hainele sale pentru a-şi începe lupta; el este vrednic de a fi încununat învingător doar după ce a luptat merituos”.
Papa Benedict al XVI-lea a subliniat faptul că din scrisorile şi poeziile Episcopului „reiese sensul Bisericii ca mister al unităţii”. Într-o scrisoare adresată Sf. Augustin el vorbeşte despre profunda prietenie spirituală care există între membrii Bisericii lui Cristos: „Nu trebuie să fim uimiţi dacă, deşi aflaţi la distanţă, suntem unul în prezenţa celuilalt şi dacă, fără a ne fi întâlnit, ne cunoaştem unul pe altul, deoarece suntem părţi ale aceluiaşi trup, avem un singur cap, suntem umpluţi cu acelaşi har, trăim din aceeaşi pâine, mergem pe acelaşi drum, trăim în aceeaşi casă”. „După cum putem vedea”, a comentat Papa, „aceasta este o descriere uimitoare a ceea ce înseamnă a fi creştin, a fi Trupul lui Cristos, a trăi în comuniune cu Biserica”.
