Papa Francisc: Schimbarea pe care Cristos o face nu este un machiaj ci o reînnoire a inimii
05.12.2016, Vatican (Catholica) - „Să ne lăsăm transformați de Isus, să-l lăsăm să ne ‘recreeze’ eliberându-ne de păcatele noastre”, este îndemnul din predica Papei Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată luni, 5 decembrie 2016, în capela Casei Santa Marta, din Vatican. Comentând lecturile biblice ale zilei, Sfântul Părinte a avertizat asupra pericolului de a „înfrumuseța” păcatul fără a te rușina cu adevărat în inimă. Doar dând „nume și prenume” păcatelor noastre putem să îi permitem lui Dumnezeu să ne facă oameni reînnoiți, citim în materialul de pe situl Radio Vatican. Poporul ales aștepta un Mesia care să reînnoiască lumea, aștepta o schimbare în bine. Cristos era urmat deoarece arăta lumii calea schimbării, nu pentru că ar fi fost la modă. Mesajul lui Isus ajungea la inimă. Văzând că Isus vindecă, poporul îl urma.
„Ceea ce Isus făcea nu era doar o schimbare din urât în frumos sau din rău în bun. Isus transforma. Nu se punea problema să înfrumusețeze, nu se punea problema să ‘cosmetizeze’, ci să schimbe din interior! Cristos a schimbat recreând. Dumnezeu a creat lumea, omul a căzut în păcat, iar Isus a venit să recreeze lumea. Acesta este mesajul clar al Evangheliei: înainte de a vindeca omul, Isus îi iartă păcatele. Din păcătos îl recreează drept. Îl face nou, absolut nou. Acest lucru scandalizează!” Isus este capabil să facă din noi, păcătoșii, persoane noi, a mai afirmat Papa Francisc. Ceea ce Maria Magdalena a înțeles este faptul că Isus putea să vindece rana sufletului. Cristos putea să o recreeze. Pentru acest lucru este nevoie de multă credință.
Să îi cerem Domnului să ne ajute să ne pregătim de Nașterea Sa cu credință mare, deoarece de aceasta este nevoie pentru vindecarea sufletului, a existenței noastre. Harul însănătoșirii dăruit de Isus este acela de a fi transformați, învingând ispita deznădăjduirii. Toți suntem păcătoși, dar privind rădăcina păcatului, Domnul o va face să înflorească în fapte de dreptate. „Dacă noi spunem: da, da, am păcate; merg, mă spovedesc… spun două cuvinte, și apoi continui să păcătuiesc așa… nu mă las recreat de Dumnezeu. Doar două straturi de vopsea și așa credem că s-a încheiat povestea! Nu! Păcatele mele trebuie spuse cu ‘nume și prenume’: am făcut aceasta și mă rușinez în adâncul inimii! După aceea îmi deschid inima spunând: ‘Doamne, acesta este singurul lucru pe care îl am. Recreează-mă! Creează-mă din nou!’ Doar așa vom avea curajul să mergem cu adevărată credință – așa cum am cerut – către Nașterea Domnului”.
Un lucru pe care trebuie să îl evităm, a mai spus Pontiful, este ascunderea gravității păcatelor noastre. Invidia – de exemplu – este un lucru foarte urât, este asemenea veninului șarpelui care încearcă să-l distrugă pe celălalt. În încheiere, Papa ne-a încurajat să mergem în adâncul păcatelor noastre, să i le dăruim Domnului, care le va șterge și ne va ajuta să mergem înainte cu credință. A evidențiat acest drum povestind o întâmplare despre un sfânt, un biblist, care, din cauza caracterului puternic, se enerva deseori. Pentru a-i cere iertare Domnului, el făcea multe fapte de pocăință.
„Sfântul, vorbind cu Domnul, spunea: ‘Ești mulțumit, Doamne ești mulțumit? – Nu! – Dar ți-am dat totul! – Nu, lipsește ceva…’ Săracul om făcea o altă penitență, o altă rugăciune, o altă priveghere: ‘Îți dăruiesc și aceste lucruri, Doamne! E bine? – Nu! lipsește ceva… – Dar ce lipsește Doamne? – Lipsesc păcatele tale! Dă-mi păcatele tale!’ Acestea sunt lucrurile pe care, astăzi, Domnul le cere de la noi: ‘Curaj! Dă-mi păcatele tale și eu te voi face un om nou ‘. Să ne dea Domnul harul să credem aceste lucruri.”
