Papa Francisc: Viața noastră, un astăzi care nu se mai repetă
12.01.2017, Vatican (Catholica) - „Viața noastră este un astăzi care nu se va mai repeta”. Acestea au fost cuvintele Papei Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată joi, 12 ianuarie 2017, dimineață, în capela Casei Santa Marta din Vatican. În cadrul predicii, Episcopul Romei ne-a îndemnat să nu fim inimi împietrite, fără credință, ci inimi deschise Domnului. De fapt, a remarcat Pontiful, în inima noastră se joacă prezentul, citim în materialul de pe situl Radio Vatican. Comentând lecturile zilei (Evrei 3,7-14; Psalmul 94; Marcu 1,40-45), Urmașul lui Petru a așezat în centrul reflecției sale două cuvinte: astăzi și inimă.
Papa a spus că „astăzi” despre care vorbește Duhul Sfânt în Scrisoarea către Evrei este de fapt „viața noastră”, un astăzi „plin de zile” însă „după care nu va exista o reluare, un mâine”, „un astăzi în care am primit iubirea lui Dumnezeu”. „Un astăzi”, a continuat Sfântul Părinte, în care putem reînnoi „alianța noastră cu încrederea lui Dumnezeu”. Suveranul Pontif a observat însă că „există un singur astăzi în viața noastră”, și ispita este aceea de a spune: „Da, o voi face mâine”. Este ispita acelui „mâine care nu va mai fi”, după cum Isus însuși explică în pilda celor zece fecioare: cele cinci fecioare neînțelepte care nu aveau la ele ulei pentru candele au mers să cumpere, însă când s-au întors au găsit poarta închisă.
Papa Francisc a continuat: „Aceasta o spun nu pentru a vă speria, ci doar a vă spune că viața noastră este un astăzi: astăzi sau niciodată. Mâine va fi mâine etern, fără apus, cu Domnul, pentru totdeauna. Întrebarea pe care v-o pun este aceea pe care o pune Duhul Sfânt: ‘Cum trăiesc eu acest astăzi?'” Al doilea cuvânt care se repetă în cadrul lecturii este inimă. Pontiful Roman a subliniat faptul că inima este locul unde „îl întâlnim pe Domul”. „În inima noastră se joacă acest astăzi. Inima noastră este deschisă Domnului?”
„Mă surprinde mereu când întâlnesc o persoană bătrână, adeseori preoți sau călugărițe, care îmi spun: ‘Părinte, roagă-te pentru statornicia mea până la capăt’. ‘Dar ai făcut bine toată viața ta, toate zilele din acest astăzi al tău au fost în slujirea Domnului, îți este frică?’ ‘Nu, nu: dar viața mea nu a apus încă, eu aș dori să o trăiesc în mod deplin, cu inima puternică în credință și nu stricată de păcat, de vicii, de corupere…” Sfântul Părinte i-a invitat pe cei prezenți să-și pună întrebări cu privire la acest astăzi al fiecăruia și cu privire la inima fiecăruia. Astăzi este „plin de zile”, dar „nu se va repeta”. Zilele se repetă până când Domnul va spune „ajunge”.
„Dar astăzi nu se repetă: viața este aceasta. Și inima deschisă Domnului, nu închisă, nu dură, nu împietrită, nu fără credință, nu perversă, nu sedusă de păcate. Domnul a întâlnit mulți din aceștia care aveau inima închisă: învățătorii de lege, toată această lume care îl persecuta, îl punea la încercare pentru a-l condamna… și la sfârșit au reușit să o facă. Să mergem acasă doar cu aceste cuvinte: cum este astăzi al meu? Apusul poate fi astăzi, această zi sau multe zile mai târziu. Dar cum este acest astăzi al meu, în prezența Domnului? Și inima mea cum este? Este deschisă? Este puternică în credință? Se lasă condusă de iubirea Domnului? Cu aceste întrebări să-i cerem Domnului harul de care fiecare dintre noi are nevoie.”
Minunată dizertație!