Papa Francisc: Fericirile includ câte o promisiune
29.01.2017, Vatican (Catholica) - Fericirile, a observat Sfântul Părinte, includ o condiție pentru a fi fericiți și se încheie cu o promisiune. „Motivul beatitudinii, adică al fericirii, nu se află în condiția cerută – de exemplu […] ‘persecutați’, ci în promisiunea care urmează”, a explicat Papa înaintea rugăciunii „Îngerul Domnului” de astăzi. Redăm alocuțiunea papală după traducerea pr. Mihai Pătrașcu de pe ITRC.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Liturgia din această duminică ne face să medităm asupra fericirilor (cf. Mt 1,1-12a), care deschid marea predică numită „de pe munte”, „magna charta” a Noului Testament. Isus manifestă voința lui Dumnezeu de a-i conduce pe oameni la fericire. Acest mesaj era deja prezent în predica profeților: Dumnezeu este aproape de cei săraci și de cei asupriți și îi eliberează de cei care îi maltratează. Însă în această predică a sa Isus urmează un drum deosebit: începe cu termenul „fericiți”; continuă cu indicarea condiției pentru a fi fericiți; și încheie făcând o promisiune. Motivul beatitudinii, adică al fericirii, nu se află în condiția cerută – de exemplu, „săraci în duh”, „mâhniți”, „înfometați de dreptate”, „persecutați”… – ci în promisiunea care urmează, ce trebuie primită cu credință ca dar al lui Dumnezeu. Se pornește de la condiția de suferință pentru a se deschide la darului lui Dumnezeu și a avea acces la lumea nouă, „împărăția” vestită de Isus. Acesta nu este un mecanism automat, ci un drum de viață în urmarea Domnului, motiv pentru care realitatea de suferință și de chin este văzută într-o perspectivă nouă și experimentată conform convertirii care se realizează. Nu suntem fericiți dacă nu suntem convertiți, în măsură să apreciem și să trăim darurile lui Dumnezeu.
Mă opresc asupra primei fericiri: „Fericiți cei săraci în duh, căci a lor este împărăția cerurilor” (v. 4). Săracul în duh este cel care a asumat sentimentele și atitudinea acelor săraci care în condiția lor nu se răzvrătesc, ci știu să fie umili, docili, disponibili la harul lui Dumnezeu. Fericirea săracilor – a săracilor în duh – are o dublă dimensiune: față de bunuri și față de Dumnezeu. Față de bunuri, față de bunurile materiale, această sărăcie în duh este sobrietate: nu renunțare în mod necesar, ci capacitate de a gusta esențialul, de împărtășire; capacitate de a reînnoi în fiecare zi uimirea față de bunătatea lucrurilor, fără a se îngreuna în opacitatea consumării lacome. Și acest lucru ucide sufletul. Și bărbatul și femeia care fac aceasta, care au această atitudine „cu cât am mai mult, cu atât vreau mai mult”, nu sunt fericiți și nu vor ajunge la fericire. Față de Dumnezeu este laudă și recunoștință că lumea este binecuvântare și că la originea sa se află iubirea creatoare a Tatălui. Dar este și deschidere față de El, docilitate față de domnia sa: El, Domnul, este Cel Mare, nu eu sunt mare pentru că am atâtea lucruri! El este: El care a voit lumea pentru toți oamenii și a voit-o pentru ca oamenii să fie fericiți.
Săracul în duh este creștinul care nu se încrede în el însuși, în bogățiile materiale, nu se încăpățânează pe propriile opinii, ci ascultă cu respect deciziile altuia și se conformează cu plăcere. Dacă în comunitățile noastre ar fi mai mulți săraci în duh, ar fi mai puține diviziuni, contraste și polemici! Umilința, precum și caritatea, este o virtute esențială pentru conviețuire în comunitățile creștine. Săracii, în acest sens evanghelic, apar ca aceia care țin trează ținta Împărăției cerurilor, făcând să se întrevadă că ea este anticipată în germen în comunitatea fraternă, care privilegiază împărtășirea în locul posesiei. Aceasta aș vrea să subliniez: a privilegia împărtășirea în locul posesiei. A avea mereu inima și mâinile deschise (face gestul), nu închise (face gestul). Când inima este închisă (face gestul), este o inimă restrânsă: nici nu știe cum să iubească. Atunci când inima este deschisă (face gestul), merge pe drumul iubirii.
Fecioara Maria, model și primiție a săracilor în duh pentru că a fost total docilă față de voința Domnului, să ne ajute să ne abandonăm lui Dumnezeu, bogat în milostivire, pentru ca să ne umple cu darurile sale, în special cu belșugul iertării sale.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Așa cum vedeți, au venit invadatorii… sunt aici! Se celebrează astăzi Ziua Mondială a Bolnavilor de Lepră. Această boală, deși este în regres, este încă printre cele mai temute și îi lovește pe cei mai săraci și marginalizați. Este important a lupta împotriva acestei boli, dar și împotriva discriminărilor pe care ea le generează. Îi încurajez pe cei care sunt angajați în ajutorarea și în reinserarea socială a persoanelor afectate de boala lui Hansenm, pentru care le asigurăm rugăciunea noastră.
Vă salut cu afect pe voi toți, veniți din diferite parohii din Italia și din alte țări, precum și asociațiile și grupurile. Îndeosebi, îi salut pe studenții din Murcia și Badajoz, pe tinerii din Bilbao și pe credincioșii din Castellón. Îi salut pe pelerinii din Reggio Calabria, Castelliri, și grupul sicilian al Asociației Naționale de Părinți. Aș vrea să reînnoiesc apropierea mea și de populațiile din Italia centrală, care încă suferă consecințele cutremurului și ale condițiilor atmosferice dificile. Să nu le lipsească acestor frați ai noștri și surori ale noastre sprijinul constant al instituțiilor și solidaritatea comună. Și vă rog, ca orice timp de birocrație să nu îi facă să aștepte și apoi să sufere!
Acum mă adresez vouă, tineri și tinere din Acțiunea Catolică, din parohii și din școlile catolice din Roma. Anul acesta, însoțiți de Cardinalul vicar, ați venit la sfârșitul „Caravanei Păcii”, al cărei slogan este Înconjurați de Pace: este frumos sloganul. Mulțumesc pentru prezența voastră și pentru angajarea voastră generoasă în construirea unei societăți de pace. Acum, să ascultăm cu toții mesajul pe care prietenii voștri, aici alături de mine, ni-l vor citi.
[citirea mesajului]
Și acum sunt lansate baloanele, simbol de pace. Simbol de pace… Urez tuturor duminică frumoasă, urez pace, umilință, împărtășire în familiile voastre. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
