Expoziţie de picturi ale artiştilor cu dizabilităţi
17.11.2007, Roma (Catholica) - Persoanele cu dizabilităţi au nevoie să ştie că nu sunt condamnate la o viaţă de singurătate, ci pot contribui la schimbarea lumii, afirmă Stefano Capparucci, un membru al Comunităţii laice catolice Sant`Egidio. Capparucci a descris filozofia din spatele Mişcării Prietenilor, din cadrul comunităţii, care lucrează pentru a găsi modalităţile de a folosi cel mai bine talentele şi darurile persoanelor cu dizabilităţi. „Dorim ca persoanele cu dizabilităţi să ştie că handicapul lor nu este suficient de semnificativ pentru ca ei să nu îi poată ajuta pe alţii”, a declarat el pentru ZENIT.
În săptămâna trecută, Mişcarea Prietenilor a organizat în Roma a doua expoziţie anuală „Copii ai lumii, lumea copiilor: lucrările artiştilor cu dizabilităţi”. Expoziţia, care s-a desfăşurat până duminică, 18 noiembrie 2007, a prezentat lucrările a 330 de artişti, şi a fost sponsorizată de primărie şi numeroase alte organizaţii, muzee şi firme. „Unii dintre artişti nu pot să vorbească, dar pot comunica lumea lor prin picturile lor”, a explicat Capparucci. Picturile au avut teme precum Africa, naşterea lui Cristos şi familia, întinzându-se de la abstract, la stiluri mai tradiţionale, incluzând o icoană cu aspect clasic a Maicii Preasfinte cu Pruncul Isus. Lucrările au fost de vânzare şi fondurile adunate merg direct către Programul DREAM al Comunităţii Sant`Egidio, de luptă împotriva SIDA şi a malnutriţiei în Africa.
Trattoria degli Amici (Restaurantul Prietenilor) este o altă acţiune a Mişcării Prietenilor. În inima turisticului cartier Trastevere, restaurantul se amestecă între multe alte localuri. Asigură oportunităţi pentru persoane cu dizabilităţi, prin slujbe potrivite lor, şi prin expunerea picturilor artiştilor cu dizabilităţi. Personalul restaurantului care serveşte la mese este în întregime voluntar, doar bucătarii şi angajaţii cu dizabilităţi fiind plătiţi. Şi de aici profiturile merg direct către programul DREAM. Mişcarea Prietenilor nu doar îi ajută pe cei cu dizabilităţi, a afirmat Capparucci, ci şi „le explică oamenilor care le este puţin teamă de lumea acestora: nu este o lume a tristeţii, ci o lume a marii bucurii”.
