Papa Francisc: Dacă suntem sufocați de păcate, Dumnezeu ne poate da un suflu nou
02.03.2017, Vatican (Catholica) - La Liturghia din Miercurea Cenușii, Papa Francisc a vorbit despre obiceiurile rele, negativismul, păcatele prezente în viețile noastre, care sufocă suflul dătător de viață al lui Dumnezeu – harul supranatural. „Suflul vieții lui Dumnezeu ne salvează de această asfixiere care stinge credința noastră, răcește caritatea noastră și șterge speranța noastră. A trăi Postul Mare înseamnă a tânji la acest suflu de viață pe care Tatăl nostru nu încetează să ni-l ofere în noroiul istoriei noastre”. Marcând începutul Postului Mare, Pontiful s-a rugat Calea Crucii la biserica Sf. Anselm, din Roma, înainte de a merge într-o procesiune scurtă până la Bazilica Santa Sabina, pentru celebrarea Liturghiei, binecuvântarea și impunerea cenușii.
Sfântul Părinte a spus că semnul cenușii ne amintește originea noastră: „am fost luați din pământ, suntem făcuți din praf”. Dar suntem praf „în mâinile iubitoare ale lui Dumnezeu, care a suflat duhul Său de viață asupra fiecăruia dintre noi și dorește să continue să facă aceasta; dorește să continue să ne dea acel suflu de viață care ne salvează de alte tipuri de sufluri: asfixierea sufocantă provocată de egoismele noastre, asfixierea sufocantă generată de ambiții meschine și indiferențe tăcute; asfixierea care sufocă duhul, restrânge orizontul și încetinește bătăile inimii”. Ajungem să fim atât de obișnuiți cu această sufocare, a spus Papa, încât devine normală pentru noi, și nu ne mai dăm seama că respirăm aer „în care speranța este rarefiată, aer de tristețe și de resemnare, aer sufocant de panică și de ostilitate”.
Postul Mare este un timp pentru a spune „Nu” la toate acestea: „Nu asfixierii duhului datorită poluării cauzate de indiferență, de neglijența de a gândi că viața celuilalt nu mă privește; datorită oricărei tentative de a banaliza viața… Postul Mare înseamnă a spune nu poluării intoxicante a cuvintelor goale și fără sens, a criticii necioplite și rapide, a analizelor simpliste care nu reușesc să cuprindă complexitatea problemelor umane, în special problemele celor care suferă mai mult. Postul Mare este timpul de a spune nu; nu asfixierii unei rugăciuni care să ne tranchilizeze conștiința, a unei pomeni care să ne lase satisfăcuți, a unui post care să ne facă să ne simțim în ordine.”
În schimb, ne spune Papa Francisc, Postul Mare este timpul pentru a ne întreba: „ce s-ar întâmpla cu noi dacă Dumnezeu ne-ar fi închis porțile? Ce s-ar întâmpla cu noi fără milostivirea Sa care nu a încetat să ne ierte și ne-a dat mereu o oportunitate pentru a reîncepe? Postul Mare este timpul pentru a ne întreba: unde am fi fără ajutorul atâtor fețe tăcute care în mii de moduri ne-au întins mâna și cu acțiuni foarte concrete ne-au redat speranță și ne-au ajutat să reîncepem? Postul Mare este timpul pentru a respira din nou, este timpul pentru a deschide inima la suflul Unicului capabil să transforme praful nostru în umanitate.”
