Vesperele anglicane celebrate pentru prima dată în Bazilica San Pietro
15.03.2017, Vatican (Catholica) - Un moment istoric. Așa au definit Arhiepiscopul Arthur Roche, secretar al Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, și Arhiepiscopul David Moxon, director al Centrului anglican din Roma, celebrarea vesperelor după Cartea Rugăciunilor Obișnuite a Bisericii Anglicane, care pentru prima dată a avut loc, luni, 13 martie 2017, în Bazilica vaticană.
La altarul Catedrei, în locul unde Sfântul Grigore cel Mare, apostolus anglicanorum, a fost consacrat Episcop, s-a desfășurat rugăciunea de seară prezidată de Arhiepiscopul Moxon, însoțit de corul Merton College din Oxford. Este semnificativă alegerea datei, legată de vechea comemorare liturgică a Sfântului Grigore (12 martie), dar și de a patra aniversare a alegerii Papei Francisc. Semn elocvent, cel al rugăciunii comune, al drumului ecumenic care angajează catolici și anglicani și care a înregistrat recent o altă etapă istorică prin vizita Pontifului la comunitatea anglicană din Roma, de la biserica „Toți sfinții”.
„Iubirea lui Dumnezeu”, a spus Arhiepiscopul Roche în predică, „și dorința noastră de a-l adora sunt ceea ce ne unește ca și creștini, anglicani și catolici, întorcându-ne asupra pașilor noștri și îndreptând privirile noastre noi asupra unui teren de provocare ecumenică și de speranță”. Cu puțin înainte, în timpul invocațiilor, rev. Marcus Walker, vice-director al Centrului anglican, a amintit rugăciunea lui Isus la ultima cină: „Fă ca să fie una”. Și amintind „în pocăință și umilință, că a eșuat în îndeplinirea poruncii sale”, l-a invocat pe Duhul Sfânt să „ne facă apți să experimentăm suferința cauzată de diviziune, să vedem păcatul nostru și să sperăm dincolo de orice speranță”. Un gând special a fost dedicat Papei Francisc la aniversarea alegerii: „aducem mulțumiri pentru modul în care paște turma care i-a fost încredințată, atragând creștinii din atâtea tradiții și amintindu-le tuturor, încă o dată, strigătul Evangheliei care ne cheamă să îi slujim pe cei săraci”.
Figura Sfântului Grigore cel Mare, Pontiful care i-a încredințat Sfântului Augustin de Canterbury evanghelizarea Britaniei, a însoțit acest moment intens de rugăciune comună. I-a reparcurs biografia Arhiepiscopul Roche care, în predică, a subliniat două aspecte care trebuie recuperate ca moștenire prețioasă pentru cel care „merge împreună în căutarea unei unități mai mari”. Înainte de toate titlul pe care Papa Grigore l-a ales pentru succesorul lui Petru, servus servorum Dei: „Călătoria noastră, mersul nostru împreună în acest pelerinaj în căutarea ecumenică a unității ne invită să devenim slujitori unii altora recunoscându-ne în cuvintele Domnului: «Tot așa și voi, când faceți toate cele care vă sunt poruncite, spuneți: Suntem servitori inutili» (Lc 17,10)”. Și a adăugat: „Iubirea noastră reciprocă trebuie să fie mereu umilă și neobosită”, pentru că „la sfârșit harul lui Dumnezeu e cel care realizează ceea ce noi vrem să realizăm” și „Isus Cristos e cel pe care îl proclamăm și nu pe noi înșine”.
În al doilea rând, a spus prelatul, este nevoie ca toți creștinii să se inspire din „zelul misionar” care a fost caracteristica Sfântului Grigore. „Nu trebuie să uităm niciodată, așa cum a afirmat recent Papa Francisc, că Biserica s-a născut în ieșire. A fost închisă în cenaclu și apoi a venit afară. Și trebuie să rămână în lumea externă. Nu trebuie să se închide din nou”. De aceea catolicii și anglicanii trebuie „să se încurajeze unii pe alții și să se susțină” în această misiune. „Sub marele vitraliu al Duhului Sfânt”, a încheiat secretarul Congregației pentru Cultul Divin amintind de iconografia care îl reprezintă pe Mângâietorul care îi șoptește la ureche Sf. Grigore, „să ne rugăm pentru ca asemenea Sfântului Grigore, și noi să fim deschiși la șoaptele Duhului, în așa fel încât să avem curajul și credința de a continua să ne rugăm și să lucrăm pentru a depăși barierele care rămân, pentru a dărâma zidurile de despărțire și diviziune”, pentru ca „inimaginabilul, sau ceea ce acum pare așa de dificil, să poată fi făcut posibil în Cristos Isus”.
Și la încheierea vesperelor, în timp ce toți celebranții mergeau în procesiune spre mormântul Sf. Grigore, corul a cântat imnul care se termina cu cuvintele: „O Biserică. O credință. Un Domn”. (după L’Osservatore Romano, 15 martie 2017, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
