Sf. Martin de Tours, model de caritate
11.11.2007, Vatican (Catholica) - Duminică, 11 noiembrie 2007, din nou mii de pelerinii s-au reunit în Piaţa Sfântul Petru la amiază pentru a asculta cuvântul de învăţătură şi a se ruga împreună cu Papa Benedict al XVI-lea antifonul Îngerul Domnului. Papa a vorbit despre figura Sfântul Martin de Tours, comemorat la 11 noiembrie, a lansat un apel în favoarea Libanului, a menţionat Ziua Naţională a Aducerii de Mulţumire celebrată duminica aceasta în Italia, şi a salutat comunitatea argentiniană din Roma cu ocazia proclamării unui nou Fericit din această ţară sud-americană. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea realizată de redacţia română a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori
Biserica îl aminteşte astăzi, 11 noiembrie, pe Sfântul Martin, Episcop de Tours, unul dintre sfinţii cei mai renumiţi şi veneraţi ai Europei. Născut din părinţi păgâni în Panonia, actuala Ungarie, în jurul anului 316, a fost îndrumat de tatăl spre cariera militară. Încă adolescent, Martin a întâlnit creştinismul şi, depăşind multe dificultăţi, s-a înscris în rândul catehumenilor pentru a se pregăti la Botez. A primit Sacramentul în jurul vârstei de 20 de ani, dar a trebuit să rămână încă multă vreme în armată, unde a dat mărturie despre noul său mod de viaţă: respectuos şi înţelegător faţă de toţi, trata servitorul său ca pe un frate şi evita petrecerile vulgare. Ieşind din serviciul militar, s-a dus la Poitiers, în Franţa, la Sfântul Episcop Ilariu. Hirotonit diacon şi preot de către el, a ales viaţa monastică şi a dat naştere, împreună cu câţiva ucenici, celei mai vechi mănăstiri cunoscute în Europa, la Ligugé. Aproximativ zece ani mai târziu, creştinii din Tours, rămaşi fără păstor, l-au aclamat Episcop al lor. De atunci Martin s-a dedicat cu zel înflăcărat evanghelizării ţinuturilor rurale şi formării clerului. Deşi îi sunt atribuite multe minuni, Sfântul Martin este renumit mai ales printr-un act de caritate fraternă. Încă tânăr soldat, a întâlnit pe stradă un sărac îngheţat şi tremurând de frig. A luat atunci propria mantie şi, după ce a tăiat-o în două cu spada, i-a dat jumătate din ea acelui om. Noaptea i-a apărut în vis Isus, zâmbind, învăluit chiar în acea mantie.
Dragi fraţi şi surori, gestul de caritate al Sfântului Martin se înscrie în aceeaşi logică, în acelaşi mod de a gândi care l-a făcut pe Isus să înmulţească pâinile pentru mulţimile înfometate, dar mai ales să se lase pe Sine ca hrană pentru omenire în Euharistie, semn suprem al iubirii lui Dumnezeu, Sacramentum caritatis. Prin logica împărţirii cu alţii se exprimă în mod autentic iubirea pentru aproapele. Să ne ajute Sfântul Martin să înţelegem că numai printr-o comună angajare de împărtăşire este posibil a răspunde marii provocări a timpului nostru: adică aceea de a construi o lume de pace şi de dreptate, în care fiecare om să poată trăi cu demnitate. Acest lucru poate avea loc dacă predomină un model mondial de autentică solidaritate, în măsură să asigure tuturor locuitorilor planetei hrana, apa, îngrijirile medicale necesare, dar şi munca şi resursele energetice, precum şi bunurile culturale, cunoştinţele ştiinţifice şi tehnologice.
Să ne adresăm acum Fecioarei Maria, pentru ca să ajute toţi creştinii să fie, la fel ca Martin, martori generoşi ai Evangheliei carităţii şi neobosiţi constructori ai împărtăşirii solidare.
