Rugăciune Taize cu fratele Kilian
16.05.2009, Iaşi (Catholica) - La subsolul Catedralei romano-catolice „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iaşi a avut loc joi, 14 mai 2009, o oră de rugăciune Taize împreună cu fratele Kilian din comunitatea Taize, în prezenţa Episcopului Petru Gherghel, aflăm de pe Ercis.ro. Prezenţa fratelui Kilian se înscrie în programul vizitelor pe care el împreună cu fratele James le fac în mai multe localităţi din ţară unde există grupuri de rugăciune Taize. Aceştia, responsabili cu toate grupurile de tineri din România care ajung la Taize, au dorit să-i cunoască pe toţi aceşti tineri, să simtă cu ei bucuria comuniunii şi să se unească în rugăciune.
Într-o atmosferă de tăcere, luminată aproape numai de flacăra multor lumânări aşezate în jurul crucii Taize, străpunsă de sunetul câtorva instrumente muzicale şi al cântărilor intonate, tinerii prezenţi au putut să se aşeze în prezenţa lui Dumnezeu care li se arăta prin misterul crucii dinaintea lor, scrie pr. Cristian Diac. Începutul rugăciunii a fost tăcerea prin intermediul căreia fiecare a putut să se conştientizeze pe sine şi locul unde este şi pentru ce anume trebuie să se dispună. A fost invocat Duhul Sfânt, martorul şi protagonistul oricărei rugăciuni rostite cu inima: „Vino Sfânt Spirit, vino peste noi, vino Sfânt Spirit cu iubirea ta!” S-a citit în limba română şi engleză un fragment din Evanghelia după Sfântul Luca, după care s-a reflectat pe marginea textului.
La sfârşit, fratele Kilian a ţinut să-i salute pe cei prezenţi şi să-şi exprima bucuria că îi întâlneşte pe tinerii din România pentru prima oară la ei acasă. Apoi a scos în evidenţă simplitatea care caracterizează stilul de viaţă al fraţilor din Taize, arătându-şi convingerea că mulţumirea şi pacea în viaţă se pot dobândi cu mijloace puţine. Moarte fratelui Roger, a mai spus, a produs desigur o durere mare în rândul tuturor şi a arătat că el a voit să fie lipsit de siguranţe, de protecţie. Tristeţea lăsată în urmă era la fel cu cea a ucenicilor la răstignirea lui Isus. Dar ştim că aceasta s-a transformat în bucurie, pentru că spiritul lui continuă să fie prezent. Preasfinţitul Petru Gherghel i-a mulţumit pentru prezenţă şi a apreciat accentul pe care această formă de rugăciune îl pune pe tăcere.
