Papa Francisc: Acțiunea Catolică are datoria misiunii
27.04.2017, Vatican (Catholica) - Cei 30 de ani scurși de la constituirea Forumului Internațional al Acțiunii Catolice (FIAC) sunt marcați zilele acestea la Roma, printre altele, printr-un congres special. Astăzi, 27 aprilie, acest congres s-a desfășurat în Aula Sinodală din Vatican, cu participarea Papei Francisc, care a pus accentul pe dimensiunea misionară a Acțiunii Catolice, organizație prezentă și în România. „Misiunea nu este o îndatorire printre multele în Acțiunea Catolică, ci este îndatorirea” prin excelență, a spus Pontiful, îndemnând fără rezerve: „regândiți planurile voastre de formare, formele voastre de apostolat și chiar însăși rugăciunea voastră pentru ca să fiți în mod esențial, și nu ocazional, misionari”.
Congresul AC a avut ca temă: „Acțiunea Catolică în misiune cu toți și pentru toți”. Pontiful a amintit cei patru piloni esențiali ai organizației: rugăciunea, formarea, jertfa și apostolatul. A spus că de-a lungul istoriei accentul s-a pus când pe un pilon, când pe altul. Punând apostolatul misionar în centru, a explicat cum se sprijină pe ceilalți trei piloni: „Formați: oferind un proces de creștere în credință, un parcurs catehetic permanent orientat spre misiune, adaptat la fiecare realitate, bazându-vă pe Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a însufleți o prietenie fericită cu Isus și experiența de iubire fraternă. Rugați-vă: în acea sfântă extroversiune care pune inimă în nevoile poporului, în suferințele sale și în bucuriile sale. O rugăciune care să meargă, care să vă ducă foarte departe. Astfel veți evita să stați ca să vă priviți încontinuu pe voi înșivă. Jertfiți-vă: […] Oferiți timpul vostru căutând cum să faceți pentru ca alții să crească, oferiți ceea ce este în buzunare împărtășind cu aceia care au mai puțin, oferiți cu generozitate darul vocației personale pentru a înfrumuseța și a face să crească bugetul comun.”
Sfântul Părinte a prezentat carisma Acțiunii Catolice ca fiind cea de „a duce înainte pastorația Bisericii”. „Este vitală reînnoirea și actualizarea angajării Acțiunii Catolice pentru evanghelizare, ajungând la toți, în toate locurile, în toate ocaziile, în toate periferiile existențiale, cu adevărat, nu ca o simplă formulare de principii. […] Acțiunea Catolică trebuie să asume totalitatea misiunii Bisericii în apartenență generoasă la Biserica diecezană pornind de la parohie.” Și a insistat: „Acțiunea Catolică trebuie să ofere Bisericii diecezane un laicat matur care cu disponibilitate să slujească proiectele pastorale din orice loc ca un mod pentru a realiza vocația sa. Trebuie să vă întrupați concret.”
O altă idee subliniat de Papă a fost cea a implicării tuturor membrilor AC ca misionari. „Copiii îi evanghelizează pe copii, tinerii pe tineri, adulții pe adulți, și așa mai departe”, a spus el. „Nimic mai bun decât un propriu egal pentru a arăta că este posibil a trăi bucuria credinței.” A avertizat apoi: „Evitați să cădeți în tentația perfecționistă a veșnicei pregătiri pentru misiune și a veșnicelor analize, care atunci când se încheie deja nu mai sunt la modă sau sunt depășite. Exemplul este Isus cu apostolii: îi trimitea cu ceea ce aveau. Apoi îi aduna și îi ajuta să discearnă cu privire la ceea ce au trăit.” Le-a cerut să se lase conduși de Duhul Sfânt, „învățătorul interior care luminează lucrarea noastră când suntem liberi de preconcepții și condiționări. Învățăm să evanghelizăm evanghelizând, așa cum învățăm să ne rugăm rugându-ne, dacă inima noastre este bine dispusă.”
Trecând de la agenți misiunii la destinatari ei, Pontiful a spus: „Este necesar ca Acțiunea Catolică să fie prezentă în lumea politică, managerială, profesională, dar nu pentru ca să se creadă creștini perfecți și formați, ci pentru a sluji mai bine. Este indispensabil ca Acțiunea Catolică să fie prezentă în închisori, în spitale, pe străzi, în cartierele de barăci, în fabrici. Dacă nu va fi așa, va fi o instituție de exclusiviști care nu spun nimic nimănui, nici măcar Bisericii însăși. Vreau o Acțiune Catolică printre oameni, în parohie, în Dieceză, în sat, în cartier, în familie, în birou și la locul de muncă, la țară, în propriile locuri ale vieții. În aceste noi areopaguri se iau decizii și se construiește cultura.”
Pontiful a oferit apoi o serie de sfaturi: „Contagiați cu bucuria credinței, să se observe bucuria de a evangheliza în orice ocazie, potrivită și nepotrivită. Nu cădeți în tentația structuralismului. Fiți îndrăzneți, nu sunteți mai fideli Bisericii dacă așteptați la fiecare pas ca să vă spună ce anume trebuie să faceți. […] Nu clericalizați laicatul. Aspirația membrilor voștri să nu fie aceea de a face parte din sinedriul parohiilor care îl înconjoară pe paroh, ci pasiunea pentru împărăție. Însă nu uitați să fundamentați tema vocațională cu seriozitate. Școală de sfințenie care trece în mod necesar prin descoperirea propriei vocații, care nu înseamnă a fi un conducător sau un preot diplomat, ci, și înainte de toate, un evanghelizator.”
