Papa Francisc: Să vestim credința lui Cristos fără atitudini ideologice
01.06.2017, Vatican (Catholica) - Predicare, persecuții, rugăciune. La Sfânta Liturghie celebrată joi, 1 iunie 2017 în capela Casei Santa Marta, Papa Francisc s-a oprit asupra acestor trei puncte pentru a descrie viața apostolului Paul. Pontiful a pus accentul pe exemplul pe care ni-l oferă și în zilele noastre Apostolul neamurilor: vestirea Evangheliei printre persecuțiile lumii și mângâierile Domnului. „Viața Apostolului Paul este mereu în mișcare”; este dificil „să ne gândim la Paul care stă la soare pe o plajă, odihnindu-se”, a spus Papa, subliniind caracterul activ al apostolului, care era în continuă mișcare, citim în relatarea de pe situl Radio Vatican.
Oprindu-se asupra primei lecturi din liturgia zilei, luată din Faptele Apostolilor, capitolul 22, Papa Francisc a pus accentul pe cele trei dimensiuni ale vieții Apostolului Paul, aflat mereu în mișcare: predicarea, persecuțiile, rugăciunea. Referindu-se la predicarea, la vestirea lui Cristos, a pus accentul pe deplasarea apostolului dintr-o parte în alta. „Ceea ce-l caracterizează este predicarea. Când este chemat să-l predice pe Isus merge și face acest lucru cu pasiune. Nu rămâne așezat la birou, nu… ci este mereu în mișcare, ducând înainte vestirea lui Cristos. Avea înăuntru un foc, un zel… era dus mai departe de zelul apostolic, fără să dea înapoi. Înainta mereu în predicare, această dimensiune procurându-i reale dificultăți.”
Referitor la a doua dimensiune a vieții lui Paul, reprezentată de dificultăți, de persecuții, Pontiful a vorbit despre acuzațiile aduse lui Paul, despre care relatează chiar apostolul în prima lectură, spunând că toți erau uniți în a-l acuza, fiind dus la judecată pentru că era considerat un perturbator: „Însă Duhul Sfânt i-a inspirat lui Paul dibăcia de a înțelege că nu erau uniți, că între ei existau diviziuni, lupte interne, știind totodată că saduceii nu credeau în înviere… iar el, pentru a ieși cumva din acea situație, a spus cu voce tare: ‘Fraților, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Eu sunt judecat pentru speranța în învierea morților.’ Abia ce a pronunțat acest lucru, a izbucnit o dispută între farisei, saducei și adunare, pentru că saduceii nu credeau în înviere. Iar aceștia, care credeau că sunt uniți, s-au revelat a fi de fapt divizați cu toții.”
Aceștia erau „păzitori ai Legii, ai doctrinei Poporului lui Dumnezeu, păzitori ai credinței”, însă „unul credea ceva în vreme ce altul credea altceva”, a comentat Sfântul Părinte, atrăgând atenția asupra pericolului de a pierde poruncile, doctrina și credința dacă le transformăm în ideologie, fără a ne lăsa cuprinși de zelul apostolic, cea de-a treia atitudine esențială a apostolului neamurilor.
