Papa Francisc: Cei în vârstă au încă multe de oferit tinerilor
28.06.2017, Vatican (Catholica) - Marți, 27 iunie 2017, Papa Francisc a spus că generația în vârstă nu trebuie să se oprească în viața lor spirituală, căci Domnul îi cheamă să fie „bunici” spirituali pentru tineri, care pot învăța din experiențele lor. „Aceasta este ceea ce Domnul ne cere astăzi: să fim bunici. Să avem vitalitatea de a dărui tinerilor, pentru că tinerii așteaptă aceasta de la noi; să nu ne închidem, să dăm ceea ce avem mai bun: ei privesc la experiența noastră, la visele noastre pozitive pentru a duce înainte profeția și munca. Îi cer Domnului pentru noi toți ca să ne dea acest har.”
Sfântul Părinte a celebrat o Liturghie specială în ziua de 27 iunie, în Capela Paulină din Palatul Apostolic, la împlinirea a 25 de ani de la consacrarea sa ca Episcop auxiliar de Buenos Aires, în 1992. La Liturghie au participat Cardinalii prezenți în Roma. A fost ultima Liturghie de dimineață a Pontifului înainte de începerea obișnuitei pauze de peste vară. Aceste Liturghii vor fi reluate în luna septembrie, după ce se va întoarce din călătoria sa apostolică în Columbia. În predica sa, Papa Francisc s-a oprit la prima lectură a zilei, care conține continuarea unui dialog dintre Dumnezeu și de acum bătrânul Abraham.
În acest dialog auzim trei imperative: „Ridică-te!”, „Privește!”, „Speră!” Abraham, a spus el, era cam de vârsta celor prezenți în Capela Paulină atunci când Dumnezeu l-a chemat. „Urma să iasă la pensie, la pensie pentru a se odihni… A început la vârsta aceea. Un om bătrân, cu povara bătrâneții, acea bătrânețe care aduce durerile, bolile… Dar tu, ca și cum ai fi un tinerel, ridică-te, mergi, mergi!” „Și nouă astăzi Domnul ne spune același lucru: ‘Ridică-te! Privește! Speră!’ Ne spune că nu este momentul să punem viața noastră în închidere, să închidem istoria noastră, să rezumăm istoria noastră. Domnul ne spune că istoria noastră este deschisă încă: este deschisă până la sfârșit, este deschisă cu o misiune. Și cu aceste trei imperative ne indică misiunea: ‘Ridică-te! Privește! Speră!'”
Sfântul Părinte a reflectat asupra faptului că există oameni care nu i-ar dori pe bătrâni preajma lor, numindu-i poate „gerontocrația Bisericii”. Acești oameni nu înțeleg ce spun: „Noi nu suntem bătrâni: suntem bunici, suntem bunici. Și dacă nu simțim aceasta, trebuie să cerem harul de a simți aceasta. Bunici la care nepoții noștri privesc. Bunici care trebuie să le dea un sens al vieții cu experiența noastră. Bunici care nu suntem închiși în melancolia istoriei noastre, ci deschiși pentru a dărui. Pentru noi, acest ‘Ridică-te, privește, speră’ se numește ‘a visa’. Noi suntem bunici chemați să visăm și să dăm visul nostru tineretului de astăzi: are nevoie de aceasta. Pentru că ei vor lua din visele noastre forța pentru a profeți și a duce înainte misiunea lor.”
Papa a explicat ce înseamnă aceste trei cuvinte. „Ridică-te, mergi, nu sta pe loc. Ai o îndatorire, ai o misiune și trebuie să o împlinești pe drum. Să nu rămâi așezat: ridică-te, în picioare… Simbolul acestui lucru este cortul… Niciodată Abraham nu și-a făcut o casă pentru sine, în timp ce exista acest imperativ: ‘Ridică-te!'”. Al doilea imperativ este „Privește!” „‘Ridică-ți ochii și privește din locul în care ești acum spre nord și spre sud, spre est și spre vest’. Privește. Privește orizontul, nu construi ziduri. Privește mereu. Și mergi înainte. Și spiritualitatea orizontului este aceasta: cu cât se merge mai înainte, mereu este mai departe orizontul. A îndrepta privirea, a o îndrepta înainte, mergând, dar spre orizont.”
Al treilea imperativ, „Speră!”, a fost spus unui om „care nu putea să aibă moștenire, fie datorită vârstei sale fie datorită sterilității soției”. Dar Dumnezeu i-a promis urmași „ca pulberea pământului. Dacă va putea cineva să numere pulberea pământului, va putea să numere și descendența ta”. Și în alt loc: „Privește spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri. Așa va fi descendența ta”. „Și Abraham a crezut și Domnul i-a considerat aceasta ca dreptate. În credința lui Abraham începe acea dreptate pe care Paul o va duce mai înainte în explicația justificării”. La sfârșitul Liturghiei, Papa i-a mulțumit Cardinalului Angelo Sodano, decanul Colegiului Cardinalilor, precum și celorlalți pentru urările lor de bine și pentru că au celebrat Liturghia cu el la aniversarea lui.
