Un Episcop despre prezentul şi viitorul Republicii Bosnia şi Herţegovina
26.10.2007, Roma (Catholica) - Actuala situaţie a Republicii Bosnia şi Herţegovina este rezultatul conflictului care a însângerat ţara între 1992 şi 1995. Un conflict rezolvat de Acordurile de la Dayton, care a redesenat teritoriul atribuind o parte Federaţiei croato-musulmane şi altă parte Republicii sârbe Srbska. Dar care este astăzi situaţia şi care sunt raporturile dintre cele două realităţi ale Bosniei şi Herţegovinei? Redacţia română a Radio Vatican a publicat un interviu cu Episcopului auxiliar de Sarajevo, Mons. Pero Sudar, care a declarat pentru început:
– La Dayton au fost confirmate obiectivele războiului, adică divizarea etnică naţională a acestei ţări, după care s-a încercat să o facă să funcţioneze ca şi cum ar fi o singură ţară. Acest lucru s-a dovedit un model care din păcate nu funcţionează. Şi ne temem că nu va funcţiona niciodată dacă nu se va avea curajul redefinirii acestei soluţii politice.
– Ce îi lipseşte Bosniei şi Herţegovinei?
– Îi lipsesc foarte multe. Înainte de toate, îi lipseşte o voinţă şi o capacitate de a face din această ţară o ţară normală, în care să fie garantate înainte de toate drepturile omului şi egalitatea între cele trei popoare, pe care din nefericire soluţia de la Dayton nu a favorizat-o ci de-a dreptul a împiedicat-o.
– Care este rolul Bisericii Catolice?
– Rolul ei, înainte de toate, este acela al unei angajări, al unui efort menit supravieţuirii deoarece dacă nu se supravieţuieşte, tendinţa catolicilor este aceea de a pleca, de a emigra. Actualul scenariu politic, de fapt, împiedică dezvoltarea economică: nu există locuri de muncă şi peste 49% din populaţie nu are de lucru. Lumea trăieşte foarte greu şi toţi tind, mai ales croaţii catolici, să părăsească ţara. Prin urmare, trebuie înainte de toate să fie încurajaţi să rămână şi să se angajeze în reconstruirea acestei ţări şi apoi trebuie căutat să li se transmită valorile fundamentale, morale, fără de care nici o societate – mai ales una ieşită dintr-un război cumplit ca cea a noastră – nu poate funcţiona. Trebuie apoi ca o convieţuire în dreptate să fie cheia cu care să se deschidă poarta spre viitorul Bosniei şi Herţegovinei.
– Dialogul dintre musulmani, ortodocşi şi catolici poate favoriza revenirea la normalitate a Bosniei şi Herţegovinei?
– Cu siguranţă, poate şi trebuie să o favorizeze, dar nu se poate substitui instituţiilor care trebuie să garanteze drepturile fundamentale ale unei ţări. Dacă nu există drepturile fundamentale, dacă nu există egalitate, din păcate, nu rareori, acest dialog, aceste tentative, apar ca un `joc` şi când un aspect al Bisericii, al religiilor este perceput ca un joc, atunci dialogul este abandonat şi negat ca atare.
– Mons. Sudar, chestiunea regiunii Kosovo poate ajuta sau face şi mai dificilă viaţa în Bosnia şi Herţegovina?
– Din nefericire, şi `jocul` politicii internaţionale în Kosovo face situaţia şi viitorul Bosniei şi Herţegovinei şi mai dificilă, deoarece se are în vedere mereu ca Republica Sârbă, adică o parte a Bosniei şi Herţegovinei, să fie pusă într-un singur `pachet` cu provincia Kosovo. De aceea noi ne teme de aceste tratative, pentru că nu se ştie cum vor sfârşi.
– Intrarea Bosniei şi Herţegovinei în Uniunea Europeană ar putea facilita o soluţie pentru viaţa ţării?
– Desigur, însă înainte de a intra în Comunitatea europeană noi trebuie să rezolvăm problemele noastre cruciale. Nu putem face parte aşa cum suntem azi, divizaţi, nedisponibili sau de-a dreptul contrari deja colaborării în interiorul ţării. Evident, aceasta trebuie să fie dorinţa noastră, viitorul nostru, dar Comunitatea europeană trebuie să ne ajute să devenim o ţară `normală` şi nu să fim o problemă în plus a Uniunii Europene.
– Prezenţa forţei militare internaţionale de pace este încă importantă?
– Este foarte importantă. Este singura organizaţie internaţională care şi-a îndeplinit propria datorie. Este o prezenţă a comunităţii internaţionale, prin soldaţi, care este foarte apreciată, pentru garantarea păcii în Bosnia şi Herţegovina.
