Papa Francisc: A fi creștin înseamnă a spera și în întuneric
02.08.2017, Vatican (Catholica) - Miercuri, Papa Francisc a afirmat că a fi creștin înseamnă a spera în lumina lui Cristos, cu care suntem umpluți la Botez, chiar și în mijlocul dificultăților și întunericului. „Ce înseamnă a fi creștini? Înseamnă a privi spre lumină, a continua să facem mărturisirea de credință în lumină, chiar și atunci când lumea este învăluită de noapte și de întuneric”, a afirmat Pontiful pe 2 august. Audiențele generale de miercuri au fost reluate după pauza din luna iulie. Adresându-se pelerinilor strânși în Aula Paul al VI-lea din Vatican, Pontiful a vorbit despre speranța ce se găsește în creștinism, în special în Botezul nostru, care ne orientează spre lumina lui Cristos.
„Creștinii nu sunt scutiți de întuneric, exterior și chiar interior. Nu trăiesc în afara lumii, însă, prin harul lui Cristos primit la Botez, sunt bărbați și femei ‘orientați'”, a spus Sfântul Părinte. „Nu cred în întunecime, ci în strălucirea zilei; nu sunt doborâți de noapte, ci speră în auroră; nu sunt înfrânți de moarte, ci tânjesc să învie; nu sunt doborâți de rău, pentru că se încred mereu în posibilitățile infinite ale binelui. Și aceasta este speranța noastră creștină. Lumina lui Isus, mântuirea pe care ne-o aduce Isus cu lumina sa care ne mântuiește de întuneric.”
Papa Francisc și-a început cateheza amintind că într-o vreme bisericile erau orientate spre est, persoana intrând în biserică prin partea vestică. Deși acest obicei a ieșit din uz – în ritul latin – este încă un simbol important, a spus Sfântul Părinte. „Noi, oamenii din epoca modernă, mult mai puțin obișnuiți să percepem marile semne ale cosmosului, aproape niciodată nu ne dăm seama de un amănunt de acest gen.” A amintit că în vechime catecumenii făceau mărturisirea de credință privind spre apus. „Apoi se îndreptau spre absidă, în direcția răsăritului, unde se naște lumina, și candidații la Botez erau din nou întrebați: ‘Credeți în Dumnezeu Tată, Fiu și Duh Sfânt?’ Și de data aceasta răspundeau: ‘Cred!'” Și a continuat: „În timpurile moderne s-a pierdut parțial fascinația acestui rit: am pierdut sensibilitatea față de limbajul cosmosului. Ne-a rămas desigur mărturisirea de credință, făcută după interogarea baptismală, care este proprie celebrării unor Sacramente.”
A amintit și de un alt element al ritului Botezului: „La sfârșitul ritului, părinților – dacă este un copil, sau botezatului însuși – dacă este adult, este încredințată o lumânare, a cărei flacără este aprinsă de la lumânarea pascală. Este vorba despre marea lumânare care în noaptea de Paști intră în biserica întunecată complet, pentru a manifesta misterul Învierii lui Isus; de la acea lumânare toți aprind propria lumânare și transmit flacăra vecinilor: în acel semn există propagarea lentă a Învierii lui Isus în viețile tuturor creștinilor. Viața Bisericii – voi spune un cuvânt un pic puternic – este contaminare de lumină. Cu cât avem mai multă lumină a lui Isus noi creștinii, cu cât există mai multă lumină a lui Isus în viața Bisericii, cu atât ea este mai vie. Viața Bisericii este contaminare de lumină.”
Pontiful a repetat o întrebare pusă frecvent credincioșilor: „câți dintre voi își amintesc de data propriului Botez? […] Gândiți-vă și dacă nu vă amintiți data, astăzi aveți temele de făcut acasă: mergi la mama ta, la tatăl tău, la mătușa ta, la unchiul tău, la bunica ta, la bunicul tău și întreabă-i: ‘Care este data Botezului meu?’ Și nu o mai uita!” Și a subliniat apoi: „Noi ne-am născut de două ori: prima la viața naturală, a doua, grație întâlnirii cu Cristos, în izvorul baptismal. Acolo am murit pentru moarte, ca să trăim ca fii ai lui Dumnezeu în această lume. Acolo am devenit umani cum nu ne-am imaginat vreodată. Iată pentru ce toți trebuie să răspândim parfumul Crismei, cu care am fost însemnați în ziua Botezului nostru.”
Și a revenit și la invitația de a fi „cristofori”, adică purtători de Cristos. A încheiat invitând la o reflecție personală: „În viitor, când se va scrie istoria zilelor noastre, ce se va spune despre noi? Că am fost capabili de speranță, sau că am pus lumina noastră sub obroc? Dacă vom fi fideli față de Botezul nostru, vom răspândi lumina speranței, Botezul este începutul speranței, acea speranță a lui Dumnezeu și vom putea transmite generațiilor viitoare motive de viață.”
