Papa Francisc: Suntem „pietre vii” în construcția Bisericii
27.08.2017, Vatican (Catholica) - Oricât de mici și neînsemnați ne considerăm, suntem pietre cu care Cristos edifică Biserica Sa. Aceasta a fost una dintre ideile subliniate de Papa Francisc la întâlnirea tradițională cu credincioșii pentru rugăciunea mariană „Îngerul Domnului”. Redăm alocuțiunea papală după traducerea pr. Mihai Pătrașcu publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia din această (Mt 16,13-20) ne prezintă un pasaj-cheie în drumul lui Isus cu discipolii Săi: momentul în care vrea să verifice la ce punct este credința lor în El. Mai întâi vrea să știe ce anume cred despre El oamenii; și oamenii cred că Isus este un profet, lucru care este adevărat, dar nu percepe centrul Persoanei Sale, nu percepe centrul misiunii Sale. Apoi, le pune discipolilor întrebarea care îi stă mai mult la inimă, adică îi întreabă direct: „Dar voi, cine spuneți că sunt Eu?” (v. 15). Și cu acel „dar” Isus îi dezlipește clar pe apostoli de ceilalți, ca și cum ar spune: dar voi, care sunteți cu mine în fiecare zi și mă cunoașteți de aproape, ce ați perceput mai mult? Învățătorul așteaptă de la ai Săi un înalt și alt răspuns față de cele ale opiniei publice.
Și, de fapt, chiar un astfel de răspuns iese din inima lui Simon numit Petru: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu” (v. 16). Simon Petru ajunge să aibă pe buze cuvinte mai mari decât el, cuvinte care nu vin din capacitățile sale naturale. Probabil că el nu făcuse școala elementară și este capabil să spună aceste cuvinte, mai puternice decât el! Dar sunt inspirate de Tatăl ceresc (cf. v. 17), care îi revelează celui dintâi dintre cei doisprezece adevărata identitate a lui Isus: El este Mesia, Fiul trimis de Dumnezeu pentru a mântui omenirea. Și din acest răspuns Isus înțelege că, grație credinței dăruite de Tatăl, există un fundament solid pe care poate construi comunitatea Sa, Biserica Sa. De aceea îi spune lui Simon: „Tu, Simon, ești Petru – adică piatră, stâncă – și pe această piatră voi zidi Biserica Mea” (v. 18).
Și cu noi, astăzi, Isus vrea să continue să zidească Biserica Sa, această casă cu temelii solide dar unde nu lipsesc crăpături și care are nevoie încontinuu să fie reparată. Mereu. Biserica are nevoie mereu să fie reformată, reparată. Noi desigur nu ne simțim niște stânci, ci numai niște pietre mici. Totuși, nici o piatră mică nu este inutilă, dimpotrivă, în mâinile lui Isus cea mai mică piatră devine prețioasă, pentru că El o adună, o privește cu mare duioșie, o lucrează cu Duhul Său și o pune în locul potrivit, pe care El din totdeauna l-a gândit și unde poate să fie mai utilă pentru întreaga construcție. Fiecare dintre noi este o piatră mică, dar în mâinile lui Isus participă la construirea Bisericii. Și noi toți, oricât de mici, suntem făcuți „pietre vii”, pentru că atunci când Isus ia în mână piatra Sa, și-o însușește, o face vie, plină de viață, plină de viață de Duhul Sfânt, plină de viață de iubirea Sa, și astfel avem un loc și o misiune în Biserică: ea este comunitate de viață, făcută din foarte multe pietre, toate diferite, care formează un unic edificiu în semnul fraternității și al comuniunii.
În afară de aceasta, Evanghelia de astăzi ne amintește că Isus a voit pentru Biserica Sa și un centru vizibil de comuniune în Petru – și el, nu este o piatră mare, este o piatră mică, dar luată de Isus devine centru de comuniune – în Petru și în cei care aveau să îi succeadă în aceeași responsabilitate primațială, care încă de la începuturi au fost identificați în Episcopii de Roma, orașul unde Petru și Paul au adus mărturia sângelui. Să ne încredințăm Mariei, Regina apostolilor, Maica Bisericii. Ea era în cenacol, alături de Petru, când Duhul Sfânt a coborât asupra apostolilor și i-a determinat să iasă, să vestească tuturor că Isus este Domnul. Astăzi Mama noastră să ne susțină și să ne însoțească prin mijlocirea sa, pentru ca să realizăm pe deplin acea unitate și acea comuniune pentru care Cristos și apostolii s-au rugat și și-au dat viața.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
În zilele trecute, mari inundații au lovit Bangladeshul, Nepalul și India. Exprim apropierea mea de populații și mă rog pentru victime și pentru cei care suferă din cauza acestei calamități. Au sosit vești triste despre persecutarea minorității religioase a fraților noștri rohingya. Aș vrea să exprim toată apropierea mea de ei; și noi toți să îi cerem Domnului să îi salveze și să ridice bărbați și femei de bunăvoință în ajutorul lor, ca să le dea lor drepturi depline. Să ne rugăm și pentru frații rohingya.
Vă salut pe voi toți, credincioși din Roma și pelerini din Italia și din diferite țări: familiile, grupurile parohiale, asociațiile. Îndeosebi salut membrii din Ordinul Terțiar Carmelitan; tinerii din Tombelle, Dieceza de Padova… – dar sunteți gălăgioși, voi! – care de puțin timp au primit Mirul; și grupul din Lodivecchio: aceștia sunt buni pentru că au parcurs pe jos, în formă de pelerinaj, ultima parte din Via Francigena. Să fiți așa de buni în viața voastră! Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
