Trebuie să înceteze ostilităţile ce au dus la ridicarea zidului
14.05.2009, Betleem (Catholica) - După vizita sa la spitalul pediatric al Caritas din Betleem, din ziua de miercuri, 13 mai 2009, Sfântul Părinte a mers cu papamobilul la tabăra de refugiaţi Aida, aflată la 2 km distanţă. Aceasta este unul dintre taberele de refugiaţi din Teritoriile Palestiniene, găzduind un total de 1.300.000 de refugiaţi care au sosit în două etape: în 1948, odată cu naşterea Statului Israel, şi în 1967, după războiul de şase zile. Tabăra de refugiaţi Aida, un exemplu de convieţuire între creştini şi musulmani, găzduieşte în jur de 5.000 de persoane, între care multe familii creştine.
Diferite estimări spun că numărul de persoane care trăiesc în Teritoriile Palestiniene sunt între trei şi patru milioane. Conform unor estimări din 2008 a Agenţiei pentru Ajutorare şi Muncă pentru Refugiaţii Palestinieni în Orientul Apropiat, a Naţiunilor Unite (UNRWA), refugiaţii palestinieni sunt în număr de 4.600.000, răspândiţi în Iordania (1.700.000, dintre care 329.000 trăiesc în tabere în corturi); pe Malul de Vest (500.000 în nouăsprezece tabere); în Fâşia Gaza (1.000.000 în opt tabere, într-o populaţie totală de 1.500.000); Liban (409.000 în doisprezece tabere) şi Siria (120.000 în nouă tabere). În discursul său, Papa a salutat ocazia de a-şi exprima „solidaritatea cu toţi palestinienii fără casă, ce tânjesc să se poată întoarce acasă”. A lăudat apoi activitatea oficialilor UNRWA în această tabără şi în altele din regiune.
Sfântul Părinte a reiterat importanţa educaţiei şi i-a invitat pe tinerii prezenţi „să vă reînnoiţi eforturile de pregătire pentru momentul când veţi fi responsabili pe situaţia poporului palestinian”. În acest context, i-a chemat pe părinţi să îşi sprijine copiii „în studiile lor, încurajând darurile lor, pentru ca ei să fie personalul calificat ce va ocupa poziţiile de conducere în viitoarea comunitate palestiniană”. A continuat: „Ştiu că multe dintre familiile voastre sunt divizate – prin închiderea unor membri ai familiei sau prin restricţiile libertăţii de mişcare – şi că mulţi dintre voi aţi experimentat pierderi grele în timpul ostilităţilor. […] Vă rog să fiţi siguri că toţi refugiaţii palestinieni din întreaga lume, în special cei care şi-au pierdut casele sau pe cei dragi în recentul conflict din Gaza, sunt constant în rugăciunile mele.”
Pontiful a lăudat activitatea unora dintre instituţiile ecleziale din Teritoriile Palestiniene, precum Misiunea Pontificală pentru Pace, Surorile Misionare Franciscane ale Imaculatei Inimi a Mariei, care „ne aduc în minte figura carismatică a Sf. Francisc, marele Apostol al păcii şi reconcilierii”, şi familia franciscană în general, ce îngrijeşte „oamenii din aceste ţinuturi, făcându-se pe ei înşişi `instrumente ale păcii`”. „Instrumente ale păcii”, a repetat Sfântul Părinte. „Cât de mult tânjesc după pace oamenii din această tabără, din aceste Teritorii şi din această întreagă regiune! În aceste zile, acest dor devine mai pregnant amintindu-vă de evenimente din mai 1948 şi de anii de conflict, încă nerezolvat, ce au urmat acelor evenimente. Trăiţi acum în condiţii precare şi dificile, cu oportunităţi limitate de angajare.”
„Este de înţeles că vă simţiţi adesea frustraţi. Aspiraţiile voastre legitime pentru case permanente, pentru un Stat Palestinian independent, rămân neîmplinite. În schimb vă găsiţi prinşi, aşa cum mulţi din regiunea aceasta şi din întreaga lume sunt prinşi, într-o spirală a violenţei, a atacurilor şi contra-atacurilor, represaliilor şi distrugerilor continue. Întreaga lume tânjeşte după ruperea acestei spirale, pentru ca pacea să pună capăt luptei constante. Impunător deasupra noastră, în contextul în care suntem adunaţi în această după-amiază, se află un puternic simbol al impasului în care par a fi ajuns relaţiile dintre israeliţi şi palestinieni – zidul. Într-o lume în care graniţele se deschid tot mai mult – pentru comerţ, călătorie, mişcarea popoarelor, schimburi culturale – este tragic să vedem că se mai înalţă ziduri. Cât de mult dorim să vedem roadele sarcinii mult mai dificile a construirii păcii! Ne rugăm ca ostilităţile care au provocat acest zid să ia sfârşit!”
Papa a subliniat că ajutorul umanitar, precum cel oferit la tabăra Aida, este esenţial, „dar soluţia pe termen lung la un astfel de conflict poate fi doar politică. Nimeni nu se aşteaptă ca popoarele palestinian şi israelian să îşi rezolve singure problema. Sprijinul comunităţii internaţionale este vital, şi de aici reînnoirea apelului meu pentru ca toţi cei implicaţi să influenţeze pentru a se ajunge la o rezolvare dreaptă şi durabilă, respectând cerinţele legitime ale tuturor părţilor şi recunoscând dreptul lor la a trăi în pace şi demnitate, în conformitate cu legile internaţionale. În acelaşi timp, eforturile diplomatice pot reuşi doar dacă palestinienii şi israeliţii sunt dispuşi să rupă ciclul agresiunii.” La final Sfântul Părinte i-a invitat pe toţi să urmeze exemplul Sf. Francisc, pentru a fi făcători de pace. „Pacea trebuie să înceapă de acasă, din familie, din inimă. […] Fie ca pacea să înflorească încă o dată în aceste ţinuturi! Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze poporul Său cu pace!” Papa a plecat apoi la palatul prezidenţial din Betleem, pentru o vizită la preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiniene.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
