Papa Francisc: Maria cea plină de har să ne ajute să trăim o viața frumoasă
08.12.2017, Vatican (Catholica) - Fecioara Maria ne ajută „să rămânem tineri, spunând ‘nu’ păcatului, și să trăim o viață frumoasă, spunând ‘da’ lui Dumnezeu”, a spus Papa Francisc la rugăciunea Angelus recitată de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic vineri, 8 decembrie 2017, în solemnitatea liturgică a Neprihănitei Zămisliri. Vă oferim discursul Sfântului Părinte, după traducerea de lucru a Radio Vatican.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Astăzi contemplăm frumusețea Mariei Neprihănite. Evanghelia, care relatează episodul Bunei Vestiri, ne ajută să înțelegem ceea ce sărbătorim, mai ales prin salutul îngerului. El se adresează Mariei cu un cuvânt care nu este ușor de tradus, care înseamnă „copleșită de har”, „creată de har”, „plină de har” (Luca 1,28). Înainte de a-i spune Maria, o numește plină de har și în acest fel revelează numele nou pe care Dumnezeu i l-a dat și care i se potrivește mai mult decât numele pe care i l-au dat părinții ei. Și noi o numim la fel la fiecare „Bucură-te, Marie!”
Ce înseamnă „plină de har”? Că Maria este plină de prezența lui Dumnezeu. Și dacă Dumnezeu locuiește pe deplin în ea, nu este loc în ea pentru păcat. Este un lucru extraordinar, pentru că lumea întreagă, din păcate, este contaminată de rău. Fiecare dintre noi, privindu-se în sine, vede laturi întunecoase. Chiar și cei mai mari sfinți erau păcătoși și toate realitățile, chiar și cele mai frumoase, sunt afectate de rău: toate, în afară de Maria. Ea este singura „oază verde” a omenirii, singura nepătată, creată neprihănită pentru a-l primi pe deplin, prin „da”-ul ei, pe Dumnezeu care venea în lume ca să înceapă astfel o istorie nouă.
De fiecare dată când o recunoaștem plină de har, îi facem complimentul cel mai mare, același pe care i l-a făcut Dumnezeu. Un compliment plăcut care se face de obicei unei femei este să i se spună, cu politețe, că arată o vârstă tânără. Când îi spunem Mariei „plină de har”, într-un anumit sens îi spunem și acest lucru, dar la un nivel mai înalt. O recunoaștem, astfel, mereu tânără, pentru că păcatul nu a făcut-o niciodată să îmbătrânească. Există un singur lucru care te face cu adevărat să îmbătrânești, să îmbătrânești lăuntric: nu vârsta, ci păcatul. Păcatul ne face bătrâni, pentru că face ca inima să ajungă sclerotică. O închide, o face inertă, o face să se ofilească. Dar „cea plină de har” este fără de păcat. Atunci este mereu tânără, este „mai tânără decât păcatul”, este „cea mai tânără a neamului omenesc” (G. Bernanos, „Jurnalul unui paroh de țară”).
Biserica astăzi o felicită pe Maria numind-o „toată frumoasă”, „tota pulchra”. După cum tinerețea ei nu constă în vârsta pe care o are, tot la fel frumusețea ei nu constă în exterioritate. Maria, după cum arată Evanghelia de astăzi, nu se evidențiază prin aparențe: de familie simplă, ducea un trai modest la Nazaret, un sătuc aproape necunoscut. Și nu era faimoasă: nici chiar când îngerul a vizitat-o, nimeni nu a aflat; în ziua aceea nu se afla acolo niciun reporter. Fecioara Maria nu a avut nici măcar o viață comodă, ci preocupări și temeri: ea „s-a tulburat” (v. 29) la cuvântul îngerului, spune Evanghelia, și când îngerul „a plecat de la ea” (v. 38), problemele au devenit mai mari.
Cu toate acestea, „cea plină de har” a trăit o viață frumoasă. Care a fost secretul ei? Îl putem înțelege privind încă o dată la scena Bunei Vestiri. În multe picturi, Maria este reprezentată șezând înaintea îngerului cu o carte mică în mână. Aceasta este cartea Scripturii. În acest fel Maria obișnuia să-l asculte pe Dumnezeu și să se întrețină cu El. Cuvântul lui Dumnezeu era secretul ei: aproape de inima ei, a luat apoi trup în sânul ei. Rămânând cu Dumnezeu, dialogând cu El în orice situație, Maria și-a făcut viața frumoasă. Nu aparența, nu ceea ce trece, ci inima îndreptată spre Dumnezeu face viața frumoasă. Să ne uităm astăzi cu bucurie la „cea plină de har”. Să-i cerem să ne ajute să rămânem tineri, spunând „nu” păcatului, și să trăim o viață frumoasă, spunând „da” lui Dumnezeu.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Vă salut cu afecțiune pe voi toți, pelerinii prezenți astăzi, în special familiile și grupurile parohiale. Salut confraternitatea și atleții din Rocca di Papa, și studenții de la Școlile Saleziene din Milano. În această sărbătoare a Mariei Neprihănite, Acțiunea Catolică Italiană își reînnoiește adeziunea. Îndrept gândul meu către asociațiile ei diecezane și parohiale, încurajându-i pe toți să își întărească angajamentul formativ pentru a fi mărturisitori credibili ai Evangheliei. Fecioara să binecuvânteze Acțiunea Catolică și să facă rodnică hotărârea ei de a sluji misiunea evanghelizatoare a Bisericii.
După amiază voi merge în Piazza di Spagna ca să reînnoiesc tradiționalul act de omagiu și rugăciune la picioarele monumentului dedicat Neprihănitei. Vă cer să fiți spiritual alături de mine în acest gest, care exprimă devoțiunea de fii față de Maica noastră cerească. Toți împreună, cu spiritul, înaintea Fecioarei. Tuturor vă urez o sărbătoare frumoasă și un drum frumos prin Advent. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
