Papa Francisc: Căutare, indiferență sau frică?
06.01.2018, Vatican (Catholica) - În stilul său cunoscut de punctare a trei idei, și în cuvintele adresate astăzi de Pontif pelerinilor înaintea rugăciunii „Îngerul Domnului” au fost evidențiate trei elemente, trei atitudini: căutare, indiferență și frică. Iată alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro.
Iubiți frați și surori, sărbătoare frumoasă!
Astăzi, sărbătoarea Epifaniei Domnului, Evanghelia (cf. Mt 2,1-12) ne prezintă trei atitudini cu care a fost primită venirea lui Cristos Isus și manifestarea sa lumii. Prima atitudine: căutare, căutare atentă; a doua: indiferență; a treia: frică. Căutare atentă: magii nu ezită să pornească la drum pentru a-l căuta pe Mesia. Ajunși la Ierusalim întreabă: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit și am venit să îl adorăm” (v. 2). Au făcut o călătorie lungă și acum cu mare atenție încearcă să găsească unde poate să fie Regele nou-născut. La Ierusalim se adresează regelui Irod, care le cere marilor preoți și cărturarilor să se informeze cu privire la locul în care trebuia să se nască Mesia.
Acestei căutări atente a magilor i se opune a doua atitudine: indiferența marilor preoți și a cărturarilor. Erau foarte comozi aceștia. Ei cunosc Scripturile și sunt în măsură să dea răspunsul corect cu privire la locul nașterii: „În Betleemul Iudeii, căci așa este scris de profet” (v. 5); știu, dar nu se deranjează să meargă ca să îl găsească pe Mesia. Și Betleem este la puțini kilometri, dar ei nu se mișcă. Și mai negativă este a treia atitudine, aceea a lui Irod: frica. Lui îi este frică de faptul că acel Prunc îi ia puterea. Îi cheamă pe magi și se informează când le-a apărut steaua și îi trimite la Betleem spunând: „Mergeți și informați-vă cu exactitate despre copil și, când îl veți fi găsit, faceți-mi cunoscut și mie ca să merg și eu să îl ador” (v. 7-8). În realitate, Irod nu voia să meargă ca să îl adore pe Isus; Irod vrea să știe unde se află copilul nu pentru a-l adora, ci pentru a-l elimina, pentru că îl consideră un rival. Și uitați-vă bine: frica duce mereu la ipocrizie. Ipocriții sunt așa pentru că le este frică în inimă.
Acestea sunt cele trei atitudini pe care le găsim în Evanghelie: căutarea atentă a magilor; indiferența marilor preoți, a cărturarilor, a celor care cunoșteau teologia; și frica, a lui Irod. Și noi putem să gândim și să alegem: care dintre cele trei să o asumăm. Eu vreau să merg cu atenție la Isus? „Dar mie Isus nu îmi spune nimic… stau liniștit…”. Sau, mi-e frică de Isus și în inima mea aș vrea să îl elimin? Egoismul poate induce să se considere venirea lui Isus în propria viață ca o amenințare. Atunci se încearcă să se suprime sau să se reducă la tăcere mesajul lui Isus. Când se urmăresc ambițiile umane, perspectivele mai comode, înclinațiile răului, Isus este simțit ca o piedică. Pe de altă parte, este mereu prezentă și tentația indiferenței. Deși se știe că Isus este Mântuitorul – al nostru, al tuturor -, se preferă să se trăiască de parcă El nu ar exista: în loc să se comporte coerent cu propria credință creștină, se urmează principiile lumii, care induc la satisfacerea înclinațiilor spre prepotență, spre setea de putere, spre bogății.
În schimb suntem chemați să urmăm exemplul magilor: să fim atenți în căutare, gata să ne deranjăm pentru a-l întâlni pe Isus în viața noastră. Să l căutăm pentru a-l adora, pentru a recunoaște că El este Domnul nostru. Cel care indică adevărata cale de urmat. Dacă avem această atitudine, Isus realmente ne mântuiește, și noi putem trăi o viață frumoasă, putem crește în credință, în speranță, în caritate față de Dumnezeu și față de frații noștri. Să invocăm mijlocirea Mariei Preasfinte, stea a omenirii pelerine în timp. Cu ajutorul său matern, fie ca fiecare om să ajungă la Cristos, Lumină a adevărului, și lumea să înainteze pe calea dreptății și a păcii.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Unele Biserici orientale, catolice și ortodoxe, celebrează în aceste zile Nașterea Domnului. Lor le adresez urarea mea cea mai cordială: această celebrare bucuroasă să fie izvor de nouă vigoare spirituală și de comuniune între noi toți creștinii, care îl recunoaștem ca Domn și Mântuitor. Și aș vrea să exprim, în mod special, apropierea mea de creștinii ortodocși copți și să îl salut cordial pe fratele meu PF Tawadros al II-lea cu ocazia fericită a consacrării noii Catedrale din Cairo.
Epifania este și Ziua Misionară a Copiilor, care în acest an îi invită pe copiii misionari să își însușească privirea lui Isus, pentru ca să devină călăuza prețioasă a angajării lor de rugăciune, de fraternitate și de împărtășire cu cei de vârsta lor care sunt nevoiași. Adresez salutul meu cordial vouă tuturor, fiecărui pelerin, familie, grup parohial și asociație, care provin din Italia și din diferite țări. Îndeosebi îi salut pe credincioșii din Lavello și pe cei din San Martino in Rio, pe Surorile Sfântului Iosif ale apariției, pe candidații la mir din Bonate Sotto e Romao din Lombardia.
Un salut special cortegiului istorico-folcloric care promovează valorile Epifaniei și care în acest an este dedicat teritoriului din Monti Prenestini. Doresc să amintesc și cortegiul magilor care se desfășoară în numeroase orașe din Polonia cu participarea largă a familiilor și asociațiilor. Vă urez tuturor o sărbătoare frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
