Cardinalul Muller: O „schimbare de paradigmă” catolică înseamnă corupere, nu dezvoltare

24.02.2018, Vatican (Catholica) - Dezvoltarea autentică a doctrinei înseamnă a explica mai bine adevărurile de credință revelată, nu schimbarea învățăturii Bisericii – iar folosirea acestei idei pentru a apăra o agendă este greșită, a afirmat Cardinalul Gerhard Müller. Într-un eseu publicat pe 20 februarie în publicația „First Things”, prefectul emerit al Congregației pentru Doctrina Credinței a afirmat că nu poate exista o „schimbare de paradigmă” în interpretarea doctrinei catolice, iar a forța pentru o astfel de schimbare este împotriva poruncilor lui Dumnezeu.

Oricine numește o schimbare majoră în învățătura Bisericii privind teologia morală drept „o decizie lăudabilă […] vorbește împotriva credinței catolice”, a afirmat prelatul de 70 de ani. Ideea de „schimbare de paradigmă”, o „schimbare fundamentală în formele teoretice de gândire și de comportament social”, dar privitor la „forma ființei Bisericii și a prezenței ei în lume”, nu este posibilă, scrie Cardinalul, deoarece „Isus este același ieri, astăzi și întotdeauna”, după cum se afirmă la Evrei 13,8. „Aceasta este, dimpotrivă, paradigma noastră, pe care nu o vom schimba pentru nimic altceva.”

A explicat că Papa și Episcopii au datorita de a conserva unitatea credinței și să prevină polarizarea și mentalitățile partizane. De aceea este de asemenea o datorie de conștiință să se ia poziție împotriva expresiei „schimbare pastorală” folosită de unii „pentru a-și exprima agenda pentru eliminarea învățăturii Bisericii, de parcă doctrina ar fi un obstacol în grija pastorală”. În eseul său, prelatul prezintă conceptul de „dezvoltare doctrinală” în Biserică, așa cum îl explica Fericitul John Henry Newmann și cum apare în dezbaterea asupra interpretării exortației „Amoris laetitia” a Papei Francisc. Capitolul VIII din exortație „a fost obiectul unor interpretări contradictorii”, a afirmat el, susținând că atunci când se invocă „schimbarea de paradigmă” în acest context pare că se „recade în modul modernist și subiectivist de interpretare a credinței catolice”.

Conform Fericitului Newman, o cale de identificare a unei dezvoltări autentice a doctrinei este să se observe dacă mediul cultural crește în conformitate cu creștinismul, nu altfel. „Astfel, o schimbare de paradigmă prin care Biserica ia criteriile societății moderne și se lasă asimilată de ele, constituie nu o dezvoltare, ci o corupere.” În Biserica Catolică, „metoda corectă de interpretare a revelației cere lucrarea comună a trei principii, care sunt: Sfânta Scriptură, Tradiția Apostolică și succesiunea apostolică a Episcopilor catolici”. A indicat spre reforma protestantă ca exemplu în istorie când un nou principiu formal a fost introdus, respectiv „Sola scriptura”. „Acest nou principiu a supus doctrina catolică, așa cum se dezvoltase ea până în secolul XVI, la o schimbare radicală. Înțelegerea fundamentală a creștinismului s-a modificat în ceva complet diferit.”

Legat de dezbaterea în jurul interpretării exortației „Amoris laetitia”, Cardinalul a subliniat că unii Episcopi și anumite Conferințe Episcopale au emis directive privind primirea Euharistiei de către divorțați recăsătoriți civil. A subliniat învățătura Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea din „Familiaris consortio”, care spune că „divorțații ce trăiesc într-o nouă uniune trebuie să se angajeze să trăiască în abstinență sau altfel să se abțină de la apropierea de Sacramente”. A adăugat că „atunci când Cardinali, Episcopi, preoți și laici îi cer Papei claritate pe acest subiect, ceea ce cer nu este o clarificare a opiniei Papei. Ce caută este claritate privitor la continuitatea învățăturii Papei din ‘Amoris laetitia’ cu restul tradiției”. Ca declarațiile Episcopilor să fie drepte în credință „nu ajunge să își proclame conformitatea cu intențiile presupuse ale Papei” din „Amoris laetitia”. „Sunt drepte în credință dacă sunt în conformitate cu cuvintele lui Cristos conservate în depozitul credinței.”