Funeraliile pr. Iosif Matei la Faraoani
26.02.2018, Iași (Catholica) - Pr. Iosif Matei, la 68 de ani, după mai bine de zece ani de suferință, a trecut la cele veșnice în noaptea de 18 februarie, în casa „Surorilor Misionare ale Patimii lui Isus” din Villanova Mondovì (Italia), unde a fost îngrijit de măicuțele de acolo, împreună cu sora Maria, sora lui de sânge. Acestea au fost prezente în rugăciune în ultimele clipe de viață ale părintelui.
Liturghia de înmormântare a început sâmbătă, 24 februarie, la ora 10.30, printr-o procesiune din casa parohială spre biserică. Celebrarea a fost prezidată de PS Petru Gherghel, avându-l alături pe PS Aurel Percă, care a rostit cuvântul de învățătură. Au concelebrat aproape 100 de preoți. Printre aceștia s-au aflat Mons. Benone Farcaș, rector al Seminarului mare din Iași, împreună cu alți preoți de la Seminarul din Iași și cel din Bacău, pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău, pr. Felix Măriuț, parohul comunității din Faraoani, dar și cinci dintre cei 17 colegi de seminar ai părintelui Iosif (pr. Alois Bișoc, pr. Martin Cabalașa, pr. Valeriu Ciorbă, pr. Francisc Șerban și pr. Francisc Trifaș).
La începutul sfintei Liturghii a fost prezentată pe scurt viața părintelui Iosif Matei, apoi PS Petru Gherghel a invitat la rugăciune pentru sufletul răposatului preot Iosif, ca Dumnezeu să-l fericească pentru tot binele făcut, pentru modul în care și-a împlinit misiunea și a știut să-și poarte crucea. Apoi toți cei prezenți la biserică s-au rugat Oficiul pentru cei răposați și au participat la Liturghia pentru odihna sufletului răposatului preot Iosif. La psalmul responsorial, corul parohiei Faraoani a intonat cântarea „În mâinile Lui am pus viața mea, El singur este stânca mea”, ale cărei cuvinte exprimă o caracteristică a vieții părintelui răposat.
PS Aurel Percă a amintit la începutul predicii despre misiunea nobilă pe care o are un preot, prezentând momentul în care, la hirotonire, candidații se prosternă la pământ, când, „cu fața aruncată la pământ, preotul își recunoaște micimea sa, însă în același moment el se deschide pentru marele dar al preoției pe care îl primește și cu care va sluji poporul lui Dumnezeu”. Acest gest, spunea PS Aurel, „conține deja o moarte, când preotul începe să moară pentru sine, să moară pentru proiectele proprii, să moară pentru tot ceea ce este lumesc, pentru a fi cu adevărat un ministru al lui Isus Cristos”. Preasfințitul a amintit că pr. Iosif a avut de purtat o „cruce mai grea, o cruce pe care a purtat-o și putem spune că, privind la ceea ce a reprezentat preoția sa, s-a consumat ca o jertfă curată, sfântă, nepătată”. A fost amintită blândețea și bunătatea părintelui Iosif, el fiind numit „mielul lui Dumnezeu”, devenind ca „o ostie nepătată, care s-a oferit în totalitate lui Dumnezeu, până la ultima suflare”, primind forța din tabernacol, de la Isus din Sfânta Taină, „cu care vorbea din poziția pe care o avea, asemenea cu acea din ziua Preoției”.
La sfârșitul Liturghiei, din partea comunității Faraoani, au fost prezentate câteva gânduri prin care a fost arătată prețuirea pentru părintele consătean. După Sfânta Liturghie, sicriul cu trupul neînsuflețit al pr. Iosif Matei a fost purtat în procesiune spre cimitirul comun al satelor Faraoani și Valea Mare, într-o procesiune impresionantă. Sicriul a fost așezat în cimitirul cu cea mai veche biserică din Dieceză, care are hramul Sfântul Martin, cimitir în care părintele așteaptă învierea de apoi. (fragmente din materialul publicat de pr. Adrian Blăjuță pe Ercis.ro)
