Cardinalul Tarcisio Bertone despre sfinţenie
17.09.2007, Vatican (Catholica) - Biserica poloneză are un nou Fericit. A fost ridicat la cinstea altarelor în cadrul Liturghiei solemne de duminică, 16 septembrie 2007, oficiată la sanctuarul din Lichen de Cardinalul secretar de stat Tarcisio Bertone. Este vorba de preotul Jan Papczynski, cunoscut ca Stanislau al lui Isus şi Maria, fondator al Clericilor Mariani. Redacţia în limba poloneză a Radio Vatican a solicitat Cardinalului Bertone o reflecţie despre valoarea sfinţeniei în secolul al XXI-lea având în vedere mesajul lăsat de noul fericit.
„Vin pentru prima dată ca legat papal pentru o beatificare şi trebuie să spun că sfinţenia, această aprindere de scântei, de lumini ale Sfinţilor pe drumul poporului lui Dumnezeu şi în istoria oraşelor şi a ţărilor, este cu adevărat un dar pentru orice epocă a Bisericii. Pe de o parte, este darul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu în mod gratuit trimite, aprinde aceste lumini care reînsufleţesc chiar şi perioadele cele mai obscure ale omenirii. Ne gândim şi la toţi Sfinţii, mai ales martirii secolului trecut, care au luminat perioadele atât de întunecate ale nazismului şi comunismului totalitar. Dar sunt şi semnele răspunsului oamenilor la lucrarea lui Dumnezeu, la invitaţia Sa, la solicitudinea lui Dumnezeu, la darurile şi talentele pe care Dumnezeu le comunică atâtor bărbaţi şi femei, tineri, adulţi şi vârstnici”.
„Prin urmare, aceasta dovedeşte că sfinţenia este un fenomen prezent în orice epocă, în orice generaţie umană, la toate popoarele. Am fost în Peru iar acolo sunt amintiţi mai ales doi Sfinţi, extraordinar de fascinanţi: Sfânta Roza de Lima şi Sfântul Martin de Porres. Sfinţi simpli: Sfinţi care nu au avut o profesie în viaţa publică şi cu atât mai puţin în viaţa academică, ca de pildă Fericitul nostru, care a fost şi profesor, care a răspândit teme teologice importante pentru învăţătura Bisericii şi a fost autor de cărţi. Aceasta este un semn că Sfinţii sunt un fenomen din orice epocă şi generaţie că toţi suntem chemaţi la sfinţenie. Chiar din celula inumană, unde a fost închis părintele Maximilian Kolbe, porneşte o mişcare, un impuls de sfinţenie, de ofrandă, de iubire ce poate transforma lumea. Prin urmare, din orice punct al vieţii umane, chiar şi dintr-o situaţie inumană, poate porni o rază de sfinţenie”.
