Pacea din Irlanda de Nord este un rod al rugăciunii
26.08.2007, Roma (Catholica) - Istoria Irlandei de Nord ne învaţă că pacea este posibilă, iar credinţa poate fi un extraordinar instrument de reconciliere. Este convingerea Arhiepiscopului de Dublin, Diarmuid Martin, care a intervenit recent asupra acestei teme la întâlnirea de la Rimini, din Italia, organizată de Mişcarea Comunione e Liberazione. Într-un interviu pentru Radio Vatican, Monseniorul Martin a insistat asupra valorii rugăciunii în realizarea păcii în Irlanda de Nord. „Este, de asemenea, rodul rugăciunii multor persoane. Rugăciunea femeilor, a mamelor, a familiilor care vreme de ani de zile şi-au dorit un viitor mai bun pentru fiii lor, un viitor din care să nu lipsească siguranţa şi speranţa. Au existat, de asemenea, numeroase persoane în comunităţile locale, mulţi lideri religioşi – preoţi şi pastori protestanţi – care, cu mult curaj, şi-au dat mâna, au reluat dialogul ce rămăsese întrerupt timp de decenii şi, cu mici gesturi, au contribuit la crearea, din nou, a încrederii”.
„Este important de amintit că procesul de pace din Irlanda de Nord a fost însoţit de un referendum, atât în Nord, cât şi în Sud, referendum ce a fost aprobat. Cei care, vreme de ani, au vorbit în numele poporului, justificând acţiunile lor teroriste, au fost tăgăduiţi de poporul însuşi, care s-a exprimat, în mod clar, în favoarea păcii. Chiar şi printre liderii acestor mişcări extremiste au existat unii care, având capacitatea de a privi în perspectivă, au avut curajul să se ridice deasupra mentalităţii tribale, asumându-şi responsabilităţi de lideri şi lăsând în urmă prejudecăţile existente vreme de secole. Desigur, în perspectivă, procesul reconcilierii iniţiat de persoanele care şi-au exprimat dorinţa de a pune capăt unei lupte inutile şi istovitoare, pentru a avea în schimb o viaţă normală, europeană, modernă şi matură se va răspândi în lume. Trebuie amintit, de asemenea, că şi liderii religioşi şi-au adus contribuţia la acest proces de pace, prin răbdarea pe care au demonstrat-o de-a lungul anilor, dar şi prin denunţarea violenţei şi vestirea unui mesaj de pace”.
Deşi unii asociază conflictele din Irlanda de Nord cu lupte între religii, Arhiepiscopul de Dublin a arătat că „Irlanda de Nord a constituit – vreme de mulţi ani – un laborator al ecumenismului şi al reconcilierii. Au existat numeroase experienţe din partea comunităţilor religioase care au reuşit să realizeze întâlniri de pace – uneori înafara teritoriului Irlandei de Nord – creând astfel un climat de prietenie şi de înţelegere, atât de necesar realizării unui proces de pace”. Întrebat dacă va rezista această pace în viitor, el a răspuns: „Pacea va dura dacă se va promova participarea. Pentru mulţi ani, comunitatea din Irlanda de Nord s-a simţit abandonată de politică; persoanele doresc, în schimb, să participe, să fie protagoniste ale construirii propriului viitor. Eu sper ca politicienii să poată depăşi ceea ce eu numesc `politica istoriei`, fondată în totalitate pe trecut, pe evenimente ce s-au petrecut acum 400 de ani, şi să treacă acum la o politică pragmatică, pentru a putea construi o societate demnă, justă pentru toţi cetăţenii, fără discriminări. Dacă vor reuşi acest lucru, procesul de pace va avea succes. Dacă, în schimb, lumea se va simţi din nou uitată şi decepţionată, atunci procesul de pace s-ar putea degrada, lăsând loc, din nou, elementelor radicale”.
