Modificări în Catehismul Bisericii Catolice: pedeapsa cu moartea e „inadmisibilă”
03.08.2018, Vatican (Catholica) - Vaticanul a schimbat joi învățătura Catehismului Bisericii Catolice privitoare la pedeapsa cu moartea, despre care se spunea până acum că este legitimă în anumite cazuri, afirmând în schimb că este „inadmisibilă” și că trebuie căutată eliminarea ei. Congregația pentru Doctrina Credinței a făcut publică pe 2 august noua formă a paragrafului 2267, după ce Papa Francisc a aprobat această formă în luna mai a.c.
Citând cuvintele Papei Francisc dintr-un discurs din 11 octombrie 2017, noul paragraf afirmă: „Biserica învață, în lumina Evangheliei, că ‘pedeapsa cu moartea este inadmisibilă, fiind un atac asupra inviolabilității și demnității persoanei’ și acționează cu hotărâre pentru abolirea ei în întreaga lume”. Formularea recunoaște că „recursul la pedeapsa cu moartea de către autoritățile legitime, după un proces corect, a fost mult timp considerată un răspuns potrivit la gravitatea anumitor crime și un instrument acceptabil, însă extrem, de păzire a binelui comun”. Situația este însă alta astăzi: pe de o parte se vorbește despre conștientizarea demnității persoanei umane, care „nu este pierdură nici după comiterea unor crime foarte grave”, iar pe de altă parte se observă existența unor sisteme de detenție mai eficiente, care asigură protecția cetățenilor, iar celor incriminați le lasă „posibilitatea pocăinței”.
Formularea a mai suferit modificări în 1997, astfel că până pe 2 august 2018 articolul din Catehism afirma: „Presupunând că identitatea și responsabilitatea părții vinovate au fost pe deplin determinate, învățătura tradițională a Bisericii nu exclude recursul la pedeapsa cu moartea, dacă aceasta reprezintă singura cale efectivă de apărare a vieților umane împotriva unei agresiuni nedrepte”.
În opinia mea, s-a comis o mare greșeală, din cel puțin două motive:
1. Dispunem de argumente extrem de solide pentru a argumenta că pedeapsa capitală este nejustificată (sau chiar inadmisibilă) în societățile libere, deschise și democratice din spațiul euro-atlantic contemporan. Totuși, inadmisibilitatea pedepsei cu moartea este cel mult un „adevăr contingent”, valabil într-un anumit stadiu de dezvoltare al umanității și într-un anumit tip de societate. Plasat, în Catehism, alături de adevărurile de credință universal-valabile, acest adevăr contingent va germina relativism și scepticism. Neputând crede în inadmisibilitatea funciară a pedepsei capitale (legal administrate), unii vor arunca la coș întregul Catehism.
2. De-a lungul istoriei, Biserica a aprobat (și, deseori, chiar a încurajat) pedepsirea cu moartea a necredincioșilor sau ereticilor. Având un asemenea pasiv, Biserica nu dispune de o platformă suficient de solidă pentru a se erija în campioana luptei împotriva pedepsei capitale. Excesul de zel stârnește, foarte adesea, surâsuri disprețuitoare.