Pacea este adevăr şi nu simpla absenţă a conflictelor

19.08.2007, Castel Gandolfo (Catholica) - Duminică, 19 august 2007, la întâlnirea cu pelerinii la Castel Gandolfo, unde Sfântul Părinte se află începând din 27 iulie, Papa a recitat antifonul marian „Îngerul Domnului” împreună cu credincioşii, locali şi pelerini, reuniţi la amiază în curtea interioară dar şi în piaţa din faţa reşedinţei papale, informează Radio Vatican. Ca de obicei Papa a rostit mai întâi o scurtă alocuţiune de învăţătură spirituală, iar după rugăciunea mariană şi înainte de saluturile în alte limbi s-a referit din nou la cutremurul de pământ care a lovit miercurea trecută Perù, şi a adresat un salut participanţilor la Întâlnirea Prieteniei între Popoare, care a început duminică dimineaţă în Rimini.

Dragi fraţi şi surori,

Există o expresie a lui Isus în Evanghelia acestei duminici, care de fiecare dată ne atrage atenţia şi cere să fie bine înţeleasă. În timp ce este în drum spre Ierusalim, unde îl aşteaptă moartea pe cruce, Cristos dezvăluie ucenicilor săi: `Credeţi că am venit să aduc pacea în lume? Vă spun, nu, ci mai degrabă dezbinarea`. Şi adaugă: `De acum încolo cinci persoane din aceeaşi familie vor fi dezbinate; trei împotriva a două şi două împotriva a trei; se vor dezbina tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii şi nora împotriva soacrei` (Luca 12,51-53). Oricine cunoaşte cât de puţin Evanghelia lui Cristos, ştie că este mesaj de pace prin excelenţă; Isus însuşi, cum scrie Sfântul Paul `este pacea noastră` (Efeseni 2,14), mort şi înviat pentru a distruge zidul duşmăniei şi a inaugura Împărăţia lui Dumnezeu care este iubire, bucurie şi pace. Cum se explică atunci aceste cuvinte? La ce se referă Domnul când spune că a venit să aducă – potrivit redactării Sfântului Luca – `dezbinarea`, sau – potrivit celei a lui Matei – `sabia` (Matei 19,34).

Această expresie a lui Cristos înseamnă că pacea pe care El a venit să o poarte nu este sinonim cu simpla absenţă de conflicte. Din contră, pacea lui Isus este rod al unei constante lupte împotriva răului. Ciocnirea pe care Isus a decis să o susţină nu este împotriva unor oameni şi puteri umane, ci împotriva duşmanului lui Dumnezeu şi al omului, Satana. Cine vrea să se împotrivească acestui duşman rămânând fidel lui Dumnezeu şi binelui trebuie în mod inevitabil să înfrunte neînţelegeri şi uneori adevărate persecuţii. De aceea, toţi cei care intenţionează să-l urmeze pe Isus şi să se angajeze fără compromisuri pentru adevăr trebuie să ştie că vor întâmpina opoziţii şi vor deveni, chiar fără să vrea, semn de dezbinare între persoane, chiar în interiorul familiilor lor. Iubirea faţă de părinţi, de fapt, este o poruncă sacră, dar pentru a fi trăită în mod autentic ea nu poate niciodată fi pusă înaintea iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de Cristos. În felul acesta, pe urmele Domnului Isus, creştinii devin `instrumente ale păcii sale` potrivit renumitei expresii a Sfântului Francisc din Assisi. Nu ai unei păci inconsistente şi aparente, ci reale, dobândită cu curaj şi tenacitate în angajarea zilnică de a învinge răul cu binele (cfr Romani 12,21) şi plătind personal preţul pe care aceasta îl comportă.

Fecioara Maria, Regina Păcii, a împărtăşit până la martiriul sufletului lupta Fiului ei Isus împotriva Celui Rău, şi continuă să o împărtăşească până la sfârşitul timpurilor. Să invocăm mijlocirea ei maternă pentru ca să ne ajute să fim întotdeauna martori ai păcii lui Cristos, necoborând niciodată la compromisuri cu răul.