Rugători către Dumnezeu pentru Biserică şi umanitate
09.05.2009, Vatican (Catholica) - La sfârşitul comemorării de astăzi a Papei Ioan Paul al II-lea, în Catedrala romano-catolică din Bucureşti, Patriarhul Daniel a rostit un scurt cuvânt. „Întâlnirea Papei Ioan Paul al II-lea cu Patriarhul Teoctist la Bucureşti în zilele 7, 8 şi 9 mai 1999 nu a fost marcată doar de cuvântări înţelepte, prieteneşti şi pastorale, ci şi de momente de rugăciune, culminând în dimineaţa zilei de 9 mai 1999 cu Sfânta Liturghie ortodoxă din Piaţa Unirii, la care a asistat Papa, iar apoi, în după masa aceleiaşi zile, cu Liturghia catolică din Parcul Izvor, la care a asistat Patriarhul Teoctist”, a afirmat liderul ortodox, conform textului publicat pe Basilica.ro.
„Papa şi Patriarhul au avut, fiecare în mod propriu, experienţa rugăciunii ca izvor de tărie sufletească în vremuri grele, în timpul celui de al II-lea război mondial şi apoi în timpul dictaturii comuniste. Papa Ioan Paul al II-lea a trăit intens puterea rugăciunii în confruntarea sa misionară şi mărturisitoare cu regimul comunist ateu şi ostil Bisericii din Europa de Est, cu unele regimuri dictatoriale din America Latină, dar şi în confruntarea sa cu secularismele occidentale ostile sau indiferente faţă de credinţa şi morala creştină. Puterea rugăciunii l-a întărit mult pe Papa Ioan Paul al II-lea şi atunci când se afla în suferinţă fizică, după atentatul comis asupra lui în timpul unei audienţe papale, precum şi în suferinţa pricinuită de boala pe care a îndurat-o la bătrâneţe cu multă răbdare şi curaj, încât a impresionat o lume întreagă.”
„Din experienţa şi pilda Papei Ioan Paul al II-lea şi a Patriarhului Teoctist ca rugători şi mărturisitori ai credinţei am putut învăţa cu toţii că avem nevoie de rugăciune ca izvor de putere spirituală, de curaj şi înţelepciune, de bunătate şi iertare, de dialog şi cooperare atât în vreme de necaz şi suferinţă, cât şi în timp de libertate şi lucrare misionară. Cele mai evidente roade ale întâlnirii şi rugăciunii Papei Ioan Paul al II-lea cu Patriarhul Teoctist la Bucureşti în mai 1999 sunt multele biserici romano-catolice din Italia şi Spania, în care se roagă astăzi preoţii şi credincioşii celor peste 150 de parohii ortodoxe româneşti, până când îşi vor construi propriile lor lăcaşuri de cult. Aceasta ne arată că rugăciunea curată sporeşte fraternitatea şi bunătatea, intensifică mărturia comună şi cooperarea dintre Biserici.”
„Cei ce au fost rugători către Dumnezeu pentru Biserică şi umanitate în timpul vieţii lor pe pământ, vor fi rugători şi în ceruri împreună cu drepţii şi sfinţii. De aceea, ne-am rugat şi noi astăzi, fiecare în parte, potrivit tradiţiei proprii, ca Dumnezeu să odihnească sufletele slujitorilor Săi şi ai Bisericii împreună cu drepţii şi sfinţii în lumina bucuriei lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat. Veşnica lor pomenire din neam în neam!”

Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
Dragii mei,
Am tot citit si rascitit stirea voastra pentru a afla unde? , cand? (in ce moment al zilei), cui? a tinut Patriarhul Daniel discursul in cauza. Nimic! Daca nu va grabeati ca jurnalistii de duzina…, puteati afla mai multe de pe http://www.papainromania.ro.
Ati cazut in capcana bizantinismului fratilor ortodocsi, care nu vor sa recunoasca ca ne-am rugat din nou impreuna, catolici si ortodocsi, chiar si pentru putine momente, mai intai la Patriarhie (ora 11.00), apoi la Catedrala Sf. Iosif (ora 17.00), unde Patriarhul Daniel a fost prezent la Requiem-ul pt. Ioan Paul al II-lea. Cuvintele in cauza au fost rostite cu ocazia acestor momente de rugaciune. Acesta era tenorul stirii, cred eu, dar pe care voi, grabindu-va, l-ati scapat sau… nu stiu ce sa mai zic.
Oricum, va salut in Domnul!
don Girolamo