Apărător al săracilor – Arhiepiscopul Óscar Arnulfo Romero Galdámez
13.10.2018, Vatican (Catholica) - Canonizarea Arhiepiscopului Óscar Arnulfo Romero Galdámez este un dar extraordinar oferit întregii Biserici Catolice de la acest început de mileniu. Este și pentru toți creștinii, așa cum arată atenția Bisericii Anglicane care în anul 2000 a pus statuia Mons. Romero pe fațada catedralei din Westminster, alături de cea a lui Martin Luther King și Dietrich Bonhoeffer. Și este un dar oferit și societății umane, așa cum arată decizia Națiunilor Unite de a declara ziua de 24 martie – ziua asasinării sale – zi internațională pentru dreptul la adevăr cu privire la încălcările grave ale drepturilor umane și pentru demnitatea victimelor.
Papa Francisc a dorit ca Papa Paul al VI-lea și Arhiepiscopul Romero să fie uniți în celebrarea canonizării. Este o apropiere semnificativă. Sunt doi mari martori din secolul al XX-lea: doi sfinți ai Conciliului Vatican II. Unul pentru că l-a dus la sfârșit și celălalt pentru că i-a trăit spiritul până la sfârșit. Mons. Romero l-a întâlnit pe Papa Montini la puțin timp după numirea sa ca Arhiepiscop de San Salvador. Acuzele împotriva lui și a acțiunii sale pastorale, ajunse și la Roma, erau foarte grele. Arhiepiscopul i-a prezentat Pontifului fotografiile iezuitului Rutilio Grande, asasinat împreună cu doi țărani. Papa Paul al VI-lea l-a binecuvântat și i-a spus lui Romero: „Curaj, sunteți Arhiepiscop, dumneavoastră sunteți cel care poruncește, conduceți poporul”. Colaboratorii săi își amintesc că sprijinul Papei Montini a fost decisiv, ba chiar i-a dat noi energii. Astăzi sunt uniți ca exemple de sfințenie pentru toată Biserica.
Lumea s-a schimbat din 1980, când Arhiepiscopul Romero a fost asasinat pe altar pentru ca glasul său să fie redus la tăcere. Acum Monseñor – așa îl numea lumea simplă – vorbește în manieră și mai înaltă și tare. Canonizarea care are loc sub pontificatul primului Papă latino-american conferă mărturiei Arhiepiscopului Romero o forță deosebită, pentru țara sa, El Salvador, pentru ca să fie înfrântă violența trupelor maras, pentru întreaga Americă Latină ca să găsească drumul unei noi dezvoltări, pentru lumea întreagă pentru ca să fie umplut abisul dintre săracii cei mulți și bogații cei puțini.
Acțiunea pastorală a Papei Francisc leagă acțiunea Arhiepiscopului Romero în manieră robustă de prezentul Bisericii și de misiunea ei în lume. Într-un raport trimis la Roma, Arhiepiscopul era acuzat cu această afirmație: „Romero a ales poporul și poporul l-a ales pe Romero”. O acuză care într-adevăr era cel mai frumos elogiu pentru un păstor. Arhiepiscopul Romero „simțea mirosul oilor” și oile și-au dat seama de aceasta. Și l-au urmat. Este emoționant a vedea și astăzi creștinii vorbind cu el îngenuncheați în fața mormântului său!
Astăzi, Arhiepiscopul Romero într-un anumit sens conduce lunga ceată a noilor martiri din secolul al XX-lea. De altfel a înțeles întreaga învățătură a Conciliului Vatican II în perspectiva martiriului. Adesea afirma că acest Conciliu le cerea creștinilor de astăzi să fie martiri. Așa a explicat în predica la înmormântarea unui preot al său ucis de plutoanele morții: „Nu toți, afirmă Conciliul Vatican II, vor avea onoarea de a-și da sângele lor fizic, de a fi uciși pentru credință, însă Dumnezeu le cere tuturor celor care cred în El spiritul martiriului, adică toți trebuie să fim dispuși să murim pentru credința noastră, chiar dacă Domnul nu ne dă această onoare. Noi, da, să fim disponibili, în așa fel încât, atunci când vine ora noastră de a da socoteală, să putem spune: ‘Doamne, eu eram dispus să îmi dau viața pentru Tine. Și am dat-o’.”
„Pentru că a ne da viața nu înseamnă numai a fi uciși; a ne da viața, a avea spirit de martiriu înseamnă a o da în datorie, în tăcere, în rugăciune, în îndeplinirea onestă a datoriei; în acea tăcere a vieții zilnice; a ne da viața puțin câte puțin. Așa cum o dă mama, care fără teamă, cu simplitatea martiriului matern, aduce pe lume, alăptează, crește și îngrijește cu afecțiune pe copilul său. Înseamnă a ne da viața…” Cu puține luni înainte de moarte, în vizită la Roma, a notat în jurnalul său: „În această dimineață am mers din nou la Bazilica San Pietro și, la altarele pe care le iubesc mult, al Sf. Petru și ale succesorilor săi actuali, din acest secol, am cerut cu insistență darul fidelității față de credința mea creștină și curajul, dacă va fi necesar, să mor așa cum au murit toți acești martiri sau să mor consacrându-mi viața așa cum au consacrat-o acești moderni succesori ai lui Petru”.
Arhiepiscopul Romero a ascultat strigătul săracilor și s-a făcut defensor pauperum, conform afirmației din vechea tradiție a părinților. A acceptat să își dea viața pentru a apăra poporul său asuprit. Pentru aceasta a fost ucis pe altar. Mina Garcia, o tânără de 17 ani, i-a scris Arhiepiscopului Romero o scrisoare: „Monseniore, până acum niciodată nu m-am adresat dumneavoastră, dar acum am nevoie să fac aceasta pentru a vă mulțumi profund pentru toate eforturile pe care le faceți pentru ca drepturile și obligațiile noastre ale tuturor să fie respectate. De la acel țăran umil atât de plin de bunătate, de durere, atât de crud maltratat, până la aceia care de aproape simțim munca dumneavoastră constantă, vă spun ‘veșnică mulțumire’. Am 17 ani, cu foarte puțină experiență în viață, dar suficientă pentru a vă exprima dumneavoastră această durere pe care o simt văzând cum suferă patria mea și frații mei… Trebuie să ne convingem că bogăția materială nu dă niciun beneficiu dacă este obținută în mod egoist, așa cum pare că este în țara noastră.”
„Citind sau ascultând predicile dumneavoastră recunosc că ne arătați drumul deschis pentru mântuirea noastră… Cred că Fecioara lucrează mult pentru noi, însă cred că ceea ce trebuie să se schimbe sunt atitudinile noastre… Sper cu fermitate copiii să poată primi un exemplu mai curat, ca să tindă spre ținte nobile și să le poată realiza. Cred că un bătrân are dreptul să ajungă la ultima sa zi în liniște deplină. Sper ca dumneavoastră să simțiți că vă sunt alături… dumneavoastră sunteți cu săracii și știu că ei și noi tinerii suntem o mare speranță… Vor veni zile mai dificile și în ele va trebui să susțineți credința, certitudinea că Dumnezeu este cu noi, și dacă El este cu noi nimic nu va putea fi împotriva noastră”. Canonizarea Arhiepiscopului Romero, care are loc în timp ce se desfășoară Sinodul despre tineri, confirmă forța mărturiei sale și pentru noile generații. (material semnat de postulatorul cauzei de canonizare, Mons. Vincenzo Paglia, pentru L’Osservatore Romano, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro)
