Papa Francisc la Liturghia cu canonizări: Isus este radical
14.10.2018, Vatican (Catholica) - „Isus este radical”, a spus Papa Francisc în predica de la Liturghia de canonizare a Papei Paul al VI-lea, a Arhiepiscopului Oscar Romero și a altor cinci noi sfinți. „El dă totul și cere totul: dă o iubire totală și cere o inimă neîmpărțită. Și astăzi ni se dă nouă ca Pâine vie; putem să îi dăm în schimb firimituri?”, a întrebat Papa astăzi, 14 octombrie, adresându-se mulțimilor din Piața San Pietro.
„Lui, care s-a făcut slujitorul nostru până acolo încât să meargă pe cruce pentru noi, nu putem să îi răspundem numai cu respectarea câtorva precepte. Lui, care ne oferă viața veșnică, nu putem să îi dăm câteva momente de timp. Isus nu se mulțumește cu un ‘procent de iubire’: nu putem să îl iubim douăzeci, cincizeci sau șaizeci la sută. Ori totul ori nimic.” Sfântul Părinte i-a recunoscut oficial ca sfinți pe Papa Paul al VI-lea, Oscar Arnulfo Romero Galdámez, Francesco Spinelli,
Vincenzo Romano, Maria Caterina Kasper, Nazaria Ignația a Sfintei Tereza a lui Isus March Mesa și Nunzio Sulprizio. Predica și-a început-o pe marginea lecturii evanghelice, cu tânărul care întreabă ce trebuie să facă pentru a moșteni viața veșnică?
„Răspunsul lui Isus îl dezorientează”, a spus Papa. „Isus schimbă perspectiva: de la preceptele respectate pentru a obține recompense la iubirea gratuită și totală. Acel om vorbea în termeni de cerere și ofertă, Isus îi propune o istorie de iubire.” Amintind că cererea către tânăr a fost să își vândă ce are și să dea săracilor, Pontiful a punctat: „Nu putem să îl urmăm cu adevărat pe Isus când suntem încărcați de lucruri. Pentru că, dacă inima este îngrămădită cu bunuri, nu va exista spațiu pentru Domnul, care va deveni un lucru printre altele. Pentru aceasta bogăția este periculoasă și – spune Isus – face dificil chiar să ne mântuim. Nu pentru că Dumnezeu este sever, nu! Problema este din partea noastră: prea mult a avea, prea mult a vrea ne sufocă, ne sufocă inima și ne fac incapabili să iubim.”
Sfântul Părinte a enumerat apoi câteva întrebări spre reflecție personală: „Ne mulțumim cu niște precepte sau îl urmăm pe Isus ca îndrăgostiți, cu adevărat dispuși să părăsim ceva pentru El? Isus întreabă pe fiecare dintre noi și pe noi toți ca Biserică în mișcare: suntem o Biserică ce predică numai precepte bune sau o Biserică-mireasă, care pentru Domnul său se lansează în iubire? Îl urmăm cu adevărat sau ne întoarcem pe căile lumii, ca acel om? Așadar, ne este suficient Isus sau căutăm atâtea siguranțe ale lumii?” Făcând trecerea spre sfinții canonizați, a spus: „Astăzi Isus ne invită să ne întoarcem la izvoarele bucuriei, care sunt întâlnirea cu El, alegerea curajoasă de a risca pentru a-l urma, gustul de a părăsi ceva pentru a îmbrățișa calea sa. Sfinții au parcurs acest drum.”
Și a încheiat astfel: „A făcut aceasta Papa Paul al VI-lea, după exemplul apostolului al cărui nume l-a luat. Așa cum el și-a dedicat viața pentru Evanghelia lui Cristos, trecând noi granițe și făcându-se martor al său în vestire și în dialog, profet al unei Biserici extrovertite care privește la cei de departe și se îngrijește de săraci. Papa Paul al VI-lea, chiar și în trudă și în mijlocul neînțelegerilor, a mărturisit în mod pasionat frumusețea și bucuria de a-l urma total pe Isus. Astăzi încă ne îndeamnă, împreună cu Conciliul al cărui cârmaci înțelept a fost, să trăim vocația noastră comună: vocația universală la sfințenie. Nu la jumătățile de măsuri, ci la sfințenie.”
„Este frumos ca împreună cu el și cu ceilalți sfinți și sfinte de astăzi este Mons. Romero, care a părăsit siguranțele lumii, chiar propria integritate fizică, pentru a da viața conform Evangheliei, aproape de cei săraci și de oamenii săi, cu inima magnetizată de Isus și de frați. Același lucru putem să îl spunem despre Francesco Spinelli, despre Vincenzo Romano, despre Maria Caterina Kasper, despre Nazaria Ignația a Sfintei Tereza a lui Isus și despre tânărul nostru napolitan, Nunzio Sulprizio: sfântul tânăr, curajos, umil care a știu să îl întâlnească pe Isus în suferință, în tăcere și în oferirea de sine însuși. Toți acești sfinți, în diferite contexte, au tradus cu viața Cuvântul de astăzi, fără lâncezeală, fără calcule, cu ardoarea de a risca și de a părăsi. Frați și surori, Domnul să ne ajute să imităm exemplele lor.”
