Papa Francisc: Sinodul a fost un cules bun și promite vin bun
28.10.2018, Vatican (Catholica) - „Un cules bun” ce „promite vin bun”, a spus Papa Francisc despre Sinodul Episcopilor ce a început pe 3 octombrie și s-a terminat cu câteva ore înainte, cu Liturghia prezidată de el în Bazilica San Pietro. Sinodul a fost dedicat tinerilor, credinței și discernământului vocațional. Pontiful s-a întâlnit cu credincioșii pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”. Redăm alocuțiunea sa după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua! Dar nu pare atât de bună! [plouă și bate vântul]
Astăzi, în Bazilica San Pietro am celebrat Liturghia de încheiere a Adunării Sinodului Episcopilor dedicată tinerilor. Prima lectură, din profetul Ieremia (31,7-9), era în mod deosebit în ton cu acest moment, pentru că este un cuvânt de speranță pe care Dumnezeu îl dă poporului Său. Un cuvânt de mângâiere, întemeiat pe faptul că Dumnezeu este Tată pentru poporul Său, îl iubește și îl îngrijește ca pe un fiu (cf. v. 9); îi deschide în față un orizont de viitor, un drum practicabil pe care vor putea merge și „orbul, șchiopul, femeia însărcinată și cea care naște” (v. 8), adică persoanele aflate în dificultate. Pentru că speranța lui Dumnezeu nu este un miraj, ca anumite publicități unde toți sunt sănătoși și frumoși, ci este o promisiune pentru oamenii reali, cu calități și defecte, potențialități și fragilități, ca noi toți: speranța lui Dumnezeu este o promisiune pentru oameni ca noi.
Acest Cuvânt al lui Dumnezeu exprimă bine experiența pe care am trăit-o în săptămânile Sinodului: a fost un timp de mângâiere și de speranță. A fost înainte de toate ca moment de ascultare: de fapt, a asculta cere timp, atenție, deschidere a minții și a inimii. Însă această angajare se transforma în fiecare zi în mângâiere, mai ales pentru că aveam în mijlocul nostru prezența vie și stimulantă a tinerilor, cu istoriile lor și contribuțiile lor. Prin mărturiile Părinților sinodali, realitatea multiformă a noilor generații a intrat în Sinod, ca să spunem așa, din toate părțile: din fiecare continent și din atâtea diferite situații umane și sociale.
Cu această atitudine fundamentală de ascultare, am încercat să citim realitatea, să percepem semnele acestor timpuri ale noastre. Un discernământ comunitar, făcut în lumina Cuvântului lui Dumnezeu și a Duhului Sfânt. Acesta este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care Domnul îl oferă Bisericii Catolice, adică acela de a aduna glasuri și chipuri din cele mai diferite realități și astfel să poată încerca o interpretare care să țină cont de bogăția și de complexitatea fenomenelor, mereu în lumina Evangheliei. Astfel, în aceste zile, ne-am confruntat despre modul în care să mergem împreună prin atâtea provocări, cum ar fi lumea digitală, fenomenul migrațiilor, sensul trupului și al sexualității, drama războaielor și a violenței.
Roadele acestei munci deja „fermentează”, așa cum face mustul în căzi după cules. Sinodul dedicat tinerilor a fost un cules bun și promite vin bun. Dar aș vrea să spun că primul rod al acestei adunări sinodale ar trebui să fie tocmai în exemplul unei metode care s-a încercat să se urmeze, încă din faza pregătitoare. Un stil sinodal care nu are ca obiectiv principal redactarea unui document, care este și el prețios și util. Însă mai mult decât documentul este important ca să se răspândească un mod de a fi și de a lucra împreună, tineri și bătrâni, în ascultare și în discernământ, pentru a ajunge la alegeri pastorale care să răspundă realității.
Să invocăm pentru aceasta mijlocirea Fecioarei Maria. Ei, care este Maica Bisericii, să încredințăm mulțumirea adusă lui Dumnezeu pentru darul acestei adunări sinodale. Și ea să ne ajute acum să ducem înainte ceea ce am experimentat, fără frică, în viața obișnuită a comunităților. Duhul Sfânt, cu fantezia Sa înțeleaptă, să facă să crească roadele muncii noastre, pentru a continua să mergem împreună cu tinerii din lumea întreagă.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori, exprim apropierea mea de orașul Pittsburg, în Statele Unite ale Americii, și îndeosebi de comunitatea ebraică, lovită ieri de un atentat teribil în sinagogă. Cel Preaînalt să îi primească pe răposați în pacea Sa, să întărească familiile lor și să îi sprijine pe răniți. Toți, în realitate, suntem răniți de acest act inuman de violență. Domnul să ne ajute să stingem focarele de ură care se dezvoltă în societățile noastre, întărind sentimentul de umanitate, respectarea vieții, valorile morale și civile și sfânta teamă de Dumnezeu, care este Iubire și Tată al tuturor.
Ieri, la Morales, în Guatemala, au fost proclamați Fericiți José Tullio Maruzzo, călugăr de la Frații Minori, și Luis Obdulio Arroyo Navarro, uciși din ură față de credință în secolul trecut, în timpul persecuției împotriva Bisericii, angajate să promoveze dreptatea și pacea. Să îl lăudăm pe Domnul și să încredințăm mijlocirii lor Biserica guatemaleză și pe toți frații și surorile care din păcate și astăzi, în diferite părți ale lumii, sunt persecutați pentru că sunt martori ai Evangheliei. Aplauze, toți, pentru cei doi fericiți!
Vă salut cu afect pe voi, dragi pelerini din Italia și din diferite țări, îndeosebi tinerii care provin din Maribor (Slovenia), Fundația spaniolă „Centro Académico Romano” și enoriașii din parohia „San Siro Vescovo” din Canobbio (Elveția). Salut voluntarii de la Sanctuarul „Sfântul Ioan al XXIII-lea” de la Sotto il Monte, la 60 de ani de la alegerea iubitului Papă din Bergamo; precum și credincioșii din Cesena și din Thiene, ministranții și tinerii din Acțiunea Catolică din Dieceza de Padova.
Astăzi se celebrează sărbătoarea Señor de los Milagros, foarte trăită la Lima și în tot Peru; adresez un gând recunoscător poporului peruvian și comunității peruviene din Roma. Duminica trecută erați aici cu icoana Señor de los Milagros, și nu mi-am dat seama de aceasta. Multe felicitări în ziua de sărbătoare! Și salut cu afect comunitatea venezueleană din Italia, adunată aici cu imaginea Stăpânei Noastre de Chiquinquirá, la Chinita. Vouă tuturor vă urez o duminică frumoasă și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
