Necesitatea unui dialog trilateral: creştini, evrei, musulmani
09.05.2009, Vatican (Catholica) - Ieri dimineaţă, în timpul zborului de la Roma spre capitala Iordaniei, Amman, Papa Benedict al XVI-lea a acordat un scurt interviu jurnaliştilor care l-au însoţit în avion. Serviciul de ştiri al Vaticanului a oferit o transcriere a întrebărilor şi răspunsurilor. Mai jos aveţi ultimele două întrebări (nu apare notat cine le-au pus).
– Sanctitatea Voastră, din punctul de vedere al dialogului interreligios, această călătorie are două principale dimensiuni: dialogul cu evreii şi cel cu musulmanii. Sunt ele complet separate sau va exista şi un mesaj comun, privind toate cele trei religii abraamice?
– Cu siguranţă că există un mesaj comun, şi va fi o ocazie pentru a sublinia aceasta. În ciuda diferenţelor, avem rădăcini comune, deoarece, aşa cum am spus, creştinismul este născut din Vechiul Testament şi scrierile Noului Testament nu ar exista fără cel Vechi. Islamul de asemenea s-a născut într-un mediu în care iudaismul şi diferite ramuri ale creştinismului, iudeo-creştinismul, creştinismul antiochian, creştinismul bizantin, au convieţuit, şi toate aceste circumstanţe sunt reflectate în tradiţia Coranului. Astfel avem mult în comun din chiar originile noastre, prin credinţa într-un singur Dumnezeu.
Este deci important să menţinem dialogul cu cele două părţi – cu evreii şi cu musulmanii – precum şi un dialog trilateral. Eu însumi am co-fondat o fundaţie pentru dialogul dintre cele trei religii, care include personalităţi precum Mitropolitul Damaskinos şi Rene-Samuel Sirat, şef rabinul Franţei. Această fundaţie publică o ediţie a cărţilor celor trei religii: Coranul, Noul Testament şi Vechiul Testament. Din acest motiv, dialogul trilateral trebuie să meargă înainte, fiind foarte important pentru pace, precum şi pentru trăirea bine a propriei religii.
– O ultimă întrebare. Sanctitatea Voastră, aţi menţionat problema declinului creştinilor în Orientul Mijlociu, şi în special în Ţara Sfântă. Este un fenomen cu diferite explicaţii politice, economice şi sociale. Ce se poate face pentru a-i ajuta pe creştinii din regiune? Ce contribuţie speraţi să vă aduceţi prin această călătorie? Există speranţe de viitor pentru aceşti creştini?
– Există speranţă deoarece, aşa după cum aţi spus, acesta este un moment dificil, dar de asemenea şi un moment de speranţă, al unui nou început, al unui nou impuls pe drumul spre pace, şi dorim să îi încurajăm pe creştinii din Ţara Sfântă, şi pe toţi cei din Orientul Mijlociu, să stea, să îşi aducă propria contribuţie în ţările lor de origine. Ei sunt componente importante ale vieţii acestor regiuni. În termeni concreţi, Biserica, dincolo de cuvinte de încurajare, are şcoli şi spitale. În acest sens noi avem o prezenţă foarte concretă. Şcolile noastre formează o generaţie care va avea posibilitatea de a fi prezentă în viaţa publică. Înfiinţăm o Universitate Catolică în Iordania, şi cred că aceasta oferă perspective importante tinerilor – atât musulmani cât şi creştini – de întâlnire şi învăţare împreună, formând o elită creştină pregătită tocmai pentru a lucra pentru pace. Mai mult, există numeroase asociaţii creştine care îi ajută pe creştini în diferite moduri, încurajându-i în special să rămână. În acest fel sper că creştinii pot găsi valoarea, umilinţa, răbdarea de a sta în aceste ţări, de a-şi oferi propria contribuţie la viitorul acestora.
