Papa Francisc: Cu noi vom duce numai ceea ce am dăruit
18.11.2018, Vatican (Catholica) - După Liturghia celebrată în Bazilica San Pietro, Sfântul Părinte s-a întâlnit cu credincioșii la miezul zilei pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”, comentând, ca de obicei, lectura evanghelică a zilei din ritul latin. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe InfoSapientia.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În textul Evangheliei din această duminică (cf. Mc 13,24-32), Domnul vrea să îi instruiască pe discipolii Săi cu privire la evenimentele viitoare. Nu este în primul rând un discurs despre sfârșitul lumii; mai degrabă este invitația de a trăi bine prezentul, de a fi vigilenți și mereu gata pentru momentul în care vom fi chemați să dăm cont de viața noastră. Spune Isus: „În zilele acelea, după acea nenorocire, soarele se va întuneca, iar luna nu își va mai da strălucirea ei; stelele vor cădea de pe cer” (v. 24-25). Aceste cuvinte ne fac să ne gândim la prima pagină din cartea Genezei, relatarea creației: soarele, luna, stelele, care de la începutul timpului strălucesc în ordinea lor și aduc lumină, semn de viață, aici sunt descrise în decăderea lor, în timp ce se prăbușesc în întuneric și în haos, semn al sfârșitului. În schimb lumina care va străluci în acea ultimă zi va fi unică și nouă: va fi aceea a Domnului Isus care va veni în glorie cu toți sfinții. În acea întâlnire vom vedea în sfârșit Fața Sa în lumina deplină a Treimii; o Față strălucitoare de iubire, în fața căreia va apare în adevăr total și fiecare ființă umană.
Istoria umanității, ca și istoria personală a fiecăruia dintre noi, nu poate să fie înțeleasă ca o simplă înșiruire de cuvinte și de fapte care nu au un sens. Nici nu poate fi interpretată în lumina unei viziuni fataliste, ca și cum totul ar fi deja prestabilit conform unui destin care sustrage orice spațiu de libertate, împiedicând să facă alegeri care să fie rod al unei adevărate decizii. Mai degrabă, în Evanghelia de astăzi Isus spune că istoria popoarelor și cea a fiecăruia au un scop și o țintă la care trebuie să ajungă: întâlnirea definitivă cu Domnul. Nu cunoaștem timpul și nici modalitățile în care va avea loc asta; Domnul a reafirmat că „nu știe nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul” (v. 32); totul este păstrat în secretul misterului Tatălui. Totuși cunoaștem un principiu fundamental cu care trebuie să ne confruntăm: „Cerul și pământul vor trece – spune Isus -, dar cuvintele mele nu vor trece” (v. 31). Adevăratul punct crucial este acesta. În acea zi, fiecare dintre noi va trebui să înțeleagă dacă Cuvântul Fiului lui Dumnezeu a luminat propria existență personală, sau dacă i-a întors spatele preferând să se încreadă în propriile cuvinte. Va fi mai mult ca oricând momentul în care să ne abandonăm definitiv în iubirea Tatălui și să ne încredințăm milostivirea sa.
Nimeni nu poate scăpa de acest moment, nici unul dintre noi! Viclenia, pe care adesea o punem în comportamentele noastre pentru a acredita imaginea pe care vrem să o oferim, nu va mai fi de folos; în același mod, puterea banului și a mijloacelor economice cu care pretindem cu îngâmfare să cumpărăm totul și pe toți, nu va mai putea fi folosită. Vom avea cu noi nimic altceva decât ceea ce am realizat în această viață crezând în Cuvântul Său: totul și nimicul din ceea ce am trăit sau am neglijat să facem. Cu noi vom duce numai ceea ce am dăruit. Să invocăm mijlocirea Fecioarei Maria, așa încât constatarea caracterului nostru provizoriu pe pământ și a limitei noastre să nu ne facă să ne prăbușim în neliniște, ci să ne amintească de responsabilitatea față de noi înșine, față de aproapele, față de întreaga lume.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Cu ocazia Zilei Mondiale a Săracilor, am celebrat astăzi în Bazilica San Pietro o Liturghie în prezența săracilor, însoțiți de asociațiile și de grupurile parohiale. Peste puțin timp voi participa la prânz în Aula „Papa Paul al VI-lea” cu multe persoane sărace. Inițiative asemănătoare de rugăciune și de împărtășire sunt promovate în Diecezele din lume, pentru a exprima apropierea comunității creștine de cei care trăiesc în condiție de sărăcie. Această Zi, care implică tot mai multe parohii, asociații și mișcări ecleziale, vrea să fie un semn de speranță și un stimulent de a deveni instrumente de milostivire în țesutul eclezial.
Cu durere am aflat știrea despre măcelul făcut în urmă cu două zile într-un lagăr de evacuați în Republica Centrafricană, în care au fost uciși și doi preoți. Acestui popor atât de drag mie, unde am deschis prima Poartă Sfântă în Anul Milostivirii, exprim toată apropierea mea și iubirea mea. Să ne rugăm pentru morți și răniți și pentru ca să înceteze orice violență în acea țară iubită care are atâta nevoie de pace. Să o rugăm împreună pe Sfânta Fecioară Maria… [Bucură-te, Marie] O rugăciune specială se îndreaptă spre cei care sunt loviți de incendiile care biciuiesc California și acum și spre victimele gerului de pe coasta de est a Statelor Unite. Domnul să îi primească în pacea sa pe răposați, să îi întărească pe cei din familie și să îi susțină pe cei care se angajează în ajutoare.
Și acum vă salut pe voi, familii, parohii, asociații și pe fiecare credincios, care ați venit din Italia și din atâtea părți ale lumii. Îndeosebi salut pelerinii din Union City și Brooklyn, cei din Puerto Rico împreună episcopul de Ponce și grupul de preoți din Campanha, Brazilia, cu Episcopul lor; precum și însoțitorii la Sanctuarele mariane din lume, Confederația italiană foști-elevi din școlile catolice, credincioșii din Crotone și corul din Roncegno Terme. Urez tuturor o duminică frumoasă. Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
