Konstantin Sigov: Biserica la Kiev, caritate locală și creștinism mondial
24.12.2018, Kiev (Catholica) - Noua Biserică autocefală de Kiev trebuie să se maturizeze într-o caritate „esențială” și „elementară” față de persoanele care suferă din cauza războiului ruso-ucrainean care durează de 5 ani; și să respire aerul „creștinismului mondial” pentru „a rezolva problematicile sociale grele” care sunt în fața sa. Konstantin Sigov explică astfel aprecierea sa față de pasul făcut de Biserica Ortodoxă Ucraineană, cu alegerea Mitropolitului Epifanie la 15 decembrie. În nașterea noii Biserici independente de Patriarhia de Moscova el vede o ieșire „din Egiptul post-sovietic, din zona sclaviei ideologice”.
Caritatea efectivă, și nu în cuvinte, va folosi la depășirea etnocentrismului și la construirea unității lumii ortodoxe și creștine. Deocamdată par să domine dezbinările. Săptămâna trecută Arhiepiscopul Major al ucrainenilor greco-catolici, PF Sviatoslav Șevciuc a trimis un mesaj de felicitări, rugăciuni și sprijin pentru misiunea lui Epifanie. Între timp, Patriarhia de Moscova a difuzat un comunicat tuturor Bisericilor Ortodoxe locale în care definește ca „în afara legii” Conciliul din Kiev și vorbește despre „legalizare a schismei” făcută de Patriarhia de Constantinopol. Sigov, 56 de ani, este printre intelectualii de marcă din Ucraina și o personalitate ecumenică de excepție; filozof, profesor universitar, director al Centrului pentru Cercetări Europene Umaniste de la Universitatea Națională Academia din Kiev Mohyla.
– Domnule profesor, ce s-a întâmplat la 15 decembrie pentru Biserica din Ucraina?
– Conciliul Bisericii Ortodoxe locale care a avut loc la Kiev este o etapă importantă pentru ieșirea din zona de inerție, din influența istorică a imperiului sovietic, ca să spunem cu lexicul biblic: „din Egiptul post-sovietic”, din zona sclaviei ideologice. Votul secret al Conciliului a fost proba decisivă și incontestabilă. Vechea gardă a episcopatului a încercat să promoveze votul prin ridicarea mâinii, sub privirea autorității și cu șantajul măsurilor care ar fi putut să îl lovească pe cel care ar fi votat „greșit”. Au reușit să depășească această tentație, această libertate reală și depășirea fricii sunt un precedent important pentru viața viitoare a Bisericii.
Mitropolitul Epifanie în calitate de nou conducător al Bisericii va merge la 6 ianuarie la Constantinopol, unde Patriarhul Bartolomeu îi va încredința tomosul (actul oficial) al autocefaliei pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană. Duminica trecută, la 16 decembrie, Patriarhul de Constantinopol a adăugat la lista celor 14 primați ai Bisericilor Ortodoxe locale un alt nume și a început să se roage și pentru conducătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Familia Bisericilor Ortodoxe este compusă acum din 15 surori.
– Acest pas nu riscă să mărească dezbinarea?
– Se știe bine că raporturile dintre Bisericile Ortodoxe nu sunt deloc idilice. Însă este important de subliniat că natura divergențelor dintre aceste Biserici nu are nimic de-a face cu suveranitatea statelor. Dintr-un punct de vedere teologic, toate Bisericile Ortodoxe compun Trupul indivizibil al lui Cristos. Unitatea sa este mai profundă decât orice diferență etnică, politică și lingvistică. Diferența dintre adevărul dogmatic și vicisitudinile istorice continuă să fie o provocare pentru conștiința fiecărui creștin, un apel pentru depășirea dezbinărilor.
Schimbarea petrecută are un caracter profund și ireversibil în virtutea atâtor factori istorici. Milioane de persoane au așteptat acest eveniment zeci de ani, unii cu frică, alții cu speranță. Și cu toate acestea, Conciliul i-a prins nepregătiți chiar pe mulți experți din toată lumea. Până în ultimul moment îndoielile nu i-au abandonat pe politicienii din Biserică. S-a făcut o alegere fără întoarcere. Acum acest pas făcut a devenit un factor care va influența asupra vieții a milioane de persoane.
– Ce perspective se deschid pentru noua Biserică ucraineană?
– O mare muncă așteaptă acum fiecare comunitate eclezială pentru a separa ceea ce este fundamental de ceea ce este secundar; pentru a actualiza cuvintele Evangheliei și a reînnoi viața în lumina sa. Încurcarea babilonică a limbilor în Bisericile noastre va acutiza întrebarea cu privire la unitate și cu privire la criza formelor comuniunii noastre. Problema nu se află numai în compromiterea retoricii teologice curente. Atâtea declarații despre unitate s-au dovedit că au în spatele lor golul. Un gol care nu se poate umple cu alte discursuri. Abisul dintre discursurile frumoase și acțiunile nedemne este destul de evident.
Megalomania geopoliticii a pierdut orice conexiune cu expresia umană a acelui „eu-tu”. Nu vreau să vorbesc despre propaganda neo-imperialistă care s-a strecurat în lexicul religios. Nu vreau să analizeze măreția falsă a schemelor opozitive „noi/ei”. Știm bine cât este de greu a referi la societățile noastre cuvintele Sfântului Paul că „nu mai este nici grec, nici iudeu”, continuând după aceea lista cu „nici rus, nici occidental, nici post-sovietic, nici autohton, nici migrant”, etc… Golirea vechiului limbaj ne duce la lucrurile cele mai esențiale; astăzi redevin actuale pentru noi cuvintele evanghelice: „Am fost flămând și nu mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și nu mi-ați dat să beau, am fost străin și nu m-ați primit… Bolnav și în închisoare și nu m-ați vizitat” (Mt 25,42-43).
Trebuie să ne întoarcem la gesturile cele mai elementare de umanitate și pe acestea se va naște noua koiné, ca aer pentru koinonia. Să nu uităm că aceste evenimente au loc într-o țară care de 5 ani se află sub un atac militar extern și în care sunt peste două milioane de refugiați interni. Practica primirii și a îngrijirii celuilalt rămâne un imperativ pentru conaționalii noștri. Pentru a încheia, aș vrea să citez cuvintele unui preot din Patriarhia de Moscova (Biserica ucraineană), Bogdan Ogulčanskij: „Grație noului status, Biserica poate să învețe să se conceapă ca parte integrantă a Ortodoxiei mondiale, a creștinismului mondial. Pentru ierarhia episcopală, pentru preoți, pentru teologi se deschide posibilitatea de a concepe viața Bisericii nu după dimensiunea locală, nu separat ci în colaborare, în contact cu bogata experiență a creștinismului european și din lume. Asta ar da Ortodoxiei ucrainene posibilitatea de a realiza valorile creștine în societatea ucraineană complexă și multiformă, folosind dialogul, colaborarea pentru a rezolva problemele sociale grele practicând milostivirea creștină”.
Conducătorul Conferinței Episcopilor Catolici Ucraineni, Bronisław Biernacki, a trimis un mesaj Mitropolitului Epifanie. Cuvintele din această scrisoare simbolică sunt adresat nu numai Mitropolitului, ci nouă tuturor: „Fie ca această misiune de mare responsabilitate care v-a fost încredințată să fie luminată în mod neobosit de acțiunea și de puterea Duhului Sfânt… și lucrarea Dvs în via Domnului să aducă noi roade de credință, speranță și caritate și viață temătoare de Dumnezeu pentru creștinii ucraineni”. Comuniunea și legătura între ceea ce este al nostru și ceea ce este universal sunt leitmotivul pentru creștinii din țara noastră și pentru oamenii de bunăvoință. (material al agenției Asia News tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
