Pr. Augustine Di Noia despre noul document al CDC
10.07.2007, Vatican (Catholica) - La 30 de ani după Conciliul Vatican II, Sfântul Scaun aminteşte credincioşilor o învăţătură conciliară esenţială. Congregaţia pentru Doctrina Credinţei (CDC) a publicat astăzi: „Răspunsuri la unele întrebări privitoare la anumite aspecte ale doctrinei Bisericii” (vezi secţiunea Documente a sitului Catholica.ro). Scurtul text clarifică ce a dorit să spună Conciliul Vatican II când a afirmat că Biserica lui Cristos „subzistă în Biserica Catolică”. Într-un interviu pentru Radio Vatican, pr. dominican Augustine Di Noia, subsecretar al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, a dezbătut problemele mai importante legate de document.
– Subliniaţi vă rugăm punctele majore abordare de document.
– Sunt două principale şi altele câteva minore. În primul rând se răspunde întrebării dacă Conciliul Vatican II a schimbat sau nu învăţătura Bisericii despre natura ei. Documentul clarifică spunând că nu, a fost o dezvoltare, o aprofundare, dar în mod cert nu o schimbare în sensul alterării modului în care gândim Biserica. Al doilea lucru important priveşte interpretarea expresiei din CV2, Lumen Gentium, paragraful 8: „Biserica lui Cristos subzistă în Biserica Catolică”. Acest cuvânt, „subzistă”, a provocat o mulţime de întrebări, iar noi am încercat să dăm răspunsul clar.
Pe scurt, ideea este că în loc de a spune că Biserica lui Cristos este Biserica Catolică, se foloseşte „subzistă” pentru a spune că de-a lungul întregii istorii, şi până în prezent, noi nu suntem într-o Biserică imperfectă, care trebuie să devină Biserica lui Cristos, ci că plinătatea la ceea ce Cristos a dorit pentru Biserică se găseşte în Biserica Catolică. Mai sunt apoi desigur alte idei, pentru a explica cum se raportează la aceasta celelalte Biserici şi comunităţi ecleziale; Conciliul Vatican II nu a dorit să excludă posibilitatea că există şi în ele de fapt elemente de viaţă eclezială – sacramente valide sau mijloace ale harului. Toate Bisericile/comunităţile în care se citeşte Scriptura, cu credinţă, au un anumit element a ceea ce Cristos a dorit ca să fie Biserica.
– De ce s-a decis să apară acest document acum?
– E o întrebare importantă. Cred că are de-a face cu reacţia la un document anterior, faimosul „Dominus Iesus”, care a fost publicat în 2000. Îmi amintesc că atunci lucram pentru Conferinţa Episcopală din statele Unite şi am primit înainte copii ale documentului. Mi s-a cerut să prezint Episcopilor documentul şi mi-am spus că nu conţine nimic nou, deci va fi perceput ca absolut normal. Ei bine, reacţia la „Dominus Iesus” a fost extrem de, să zicem, variată. A fost un document dificil. Am văzut oameni care nu au înţeles că noi trebuie să vorbim despre Cristos ca Mântuitor al omenirii, dar şi despre Biserică, principalul mijloc prin care harul lui Cristos este comunicat lumii, şi s-au creat, vă amintiţi, diverse controverse, în special ecumenice.
Aş spune deci că „Dominus Iesus” a provocat o trezire, la 30 de ani după Conciliul Vatican II, când oamenii păreau să fi uitat ceva foarte esenţial din învăţătura conciliară. Acum s-a considerat din nou momentul potrivit ca membrii Congregaţiei, Cardinali, Episcopi şi alţii, să vină cu o clarificare. Documentul „Răspunsuri la unele întrebări despre anumite aspecte ale doctrinei catolice” merge pe o temă îngustă, fiind un document relativ scurt, ce oferă răspunsuri specifice la problemele ce au apărut în timp.
– Care este legătura între acest document şi cele anterioare ce vorbesc despre natura Bisericii şi despre ecumenism?
– Răspunsul, răspunsurile de fapt, nu adaugă nimic la învăţătura existentă a Magisteriului, ci doresc doar să o amintească şi să clarifice semnificaţia autentică a diferitelor expresii doctrinale folosite pentru a vorbi despre Biserică. Documentul spune că atunci când mergi într-o biserică catolică şi participi la viaţa comunităţii de aici, cu Liturghia, spovada, botezul, miruirea şi tot ce se întâmplă în parohie, găseşti tot ceea ce Cristos a dorit pentru Biserica Sa.
Şi chiar dacă există diviziuni în sânul creştinismului, aceasta nu înseamnă că Biserica nu există la modul perfect. Nu se pune problema că nu ar trebui să reparăm diviziunile sau să vindecăm rănile, nu este vorba că nu trebuie să căutăm unitatea între toate comunităţile creştine. Ce spune este că deşi nu toate Bisericile sunt în comuniune cu Scaunul Sfântului Petru nu înseamnă că Biserica este afectată până acolo încât ea nu mai există în integralitatea ei.
– Cum poate acest document ajuta în dialogul ecumenic?
– La angajamentul Bisericii Catolice pentru dialogul ecumenic, după cum spunea chiar Papa Benedict dar şi Papa Ioan Paul al II-lea, nu se poate renunţa şi nu se va renunţa. Cu alte cuvinte Biserica nu dă înapoi de la angajamentele ei ecumenice. După cum ştiţi, în orice fel de dialog este fundamental ca participanţii să aibă o idee clară despre propria identitate, pentru a fi într-un sens fideli adevărului; ei trebuie să se aşeze la masă cu o idee clară despre ce înţeleg că sunt.
