Biserica are un nou fericit: Episcopul Carol Liviero
27.05.2007, Citta di Castelo (Catholica) - Biserica are un nou fiu înscris în rândul fericiţilor: este Mons. Carlo Liviero (1866-1932), Episcop al oraşului italian Città di Castello şi fondator al Congregaţiei Micile Slujitoare ale Preasfintei Inimi, informează Radio Vatican. Duminică, 27 mai 2007, în piaţa catedralei din oraşul italian amintit, Cardinalul José Saraiva Martins, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, a prezidat ritul solemn de beatificare, la care au participat şi numeroşi copii din şcolile înfiinţate de Fericitul Liviero. La omilie, Cardinalul Saraiva Martins l-a caracterizat ca fiind „prietenul lui Dumnezeu şi profetul lui Dumnezeu, prietenul oamenilor şi profet pentru oameni”.
Fericitul Carlo Liviero, a mai afirmat prelatul, „a aplicat Evanghelia în propria viaţă şi în mijlocul oamenilor săi, răspunzând la cele mai urgente necesităţi: nevoia de cer, mai presus de toate, dar şi la foamea de pâine, sănătate, educaţie, apărare, răscumpărare, pace şi comuniune”. Născut în Italia, la Vicenza, în 1866, Carlo Liviero a fost sfinţit preot în 1888, iar în 1910 Sfântul Papă Pius al X-lea l-a numit Episcop de Città di Castello, în regiunea Umbria. Primit cu răceală, în cei 22 de ani de apostolat a înflăcărat inimile multora prin dăruirea fără rezerve pentru formarea preoţilor, vestirea Evangheliei, preferinţa pentru cei săraci, îngrijirea orfanilor de război, educaţia copiilor abandonaţi.
Acţiunea sa socio-pastorală nu poate fi înţeleasă fără componenta spirituală şi marea sa sensibilitate umană. Obişnuia să spună: „Când e vorba de suflete, niciodată nu poate fi îndeajuns!” De asemenea, referitor la mamele care aveau dificultăţi în a-şi duce până la capăt sarcina, spunea: „Nu trebuie lăsată niciodată singură o femeie care se pregăteşte să aducă pe lume un nou copil care va fi pentru fiecare un nou frate”. A murit în 1932, într-un accident rutier, în timp ce mergea să viziteze grupul de orfani pe care i-a dus în vacanţă la mare.
Sora Maria Annunziata Ghidotti, care a colaborat la cauza de beatificare, a declarat pentru Radio Vatican: „Carlo Liviero a trăit într-un context istoric destul de greu, între sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Înaintează în acest timp idealurile laicismului şi socialismului, care încearcă să lovească lumea creştină şi catolică cu idei şi speranţe deşarte. Se răspândesc idei filozofice care cuprind politica şi religia, apare modernismul… Carlo Liviero, atât ca paroh cât şi ca Episcop, în faţa ostilităţii şi a atacurilor împotriva Bisericii şi a Papei, devine un apărător curajos, în timp ce nedreptăţilor îndreptate împotriva lui nu le dă mare importanţă şi nu se apără”. Mesajul său pentru lumea de astăzi este „mesajul unei iubiri care nu judecă, al unei iubiri primitoare; o iubire gratuită şi dezinteresată care se apleacă spre cei mici, săraci, abandonaţi, asupra celor marginalizaţi, a celor care nu au glas, urmând exemplul Inimii milostive a lui Isus”.
