Colocviu internaţional catolico-ortodox despre Primatul Episcopului Romei
18.05.2007, Roma (Catholica) - La Bari, Italia, a început vineri, 18 mai, cel de-al XV-lea Colocviu catolico-ortodox, promovat de Facultatea de Teologie din Puglia (Apulia), cu tema „Primatul Episcopului de Roma. Colocviu între teologi”. Întâlnirea de la Bari precede lucrările Comisiei mixte internaţionale pentru dialog teologic catolico-ortodox, ce va avea loc în această toamnă la Ravenna, Italia, şi care va discuta despre rolul Episcopului de Roma în comuniunea dintre Biserici. Profesorului Matteo Calisi a vorbit pentru Radio Vatican despre scopul colocviului teologic de la Bari.
– Intenţia este de a defini bine rolul Episcopului de Roma în structura Bisericii universale. Ortodocşii sunt pregătiţi să accepte ideea unui primat universal, şi se ştie că – potrivit canoanelor Bisericii antice – Episcopul de Roma este Primus. Acest colocviu doreşte, de asemenea, să readucă în memorie apelul făcut în acest sens de Papa Ioan Paul al II-lea – în bine-cunoscuta enciclică „Ut Unum Sint”, la numărul 86 – adresat tuturor teologilor Bisericilor creştine.
– În ce stadiu se află dialogul dintre catolici şi ortodocşi, în privinţa rolului Papei?
– Anul 2007 este un an decisiv în privinţa raporturilor dintre cele două Biserici, Catolică şi Ortodoxă. Invitaţia Patriarhului de Constantinopol, Bartolomeu I, a fost primită recent de Papa Benedict al XVI-lea, pregătirile pentru marele eveniment de la Ravenna – al întâlnirii dintre reprezentanţii Sfântului Scaun şi cei ai tuturor Bisericilor Ortodoxe – fiind intense. Un singur punct pe ordinea de zi a Comisiei mixte internaţionale pentru dialog teologic catolico-ortodox, şi anume: autoritatea Papei în Biserica tuturor creştinilor. Aceasta este, aşadar, o încercare de depăşire a marii schisme din 1054, ce a separat Biserica din Orient de cea din Occident.
– Recent a avut loc întâlnirea ecumenică de la Stuttgart, Germania, ce a reunit mişcări şi comunităţi creştine de diferite confesiuni, cu scopul de a relansa valorile Evangheliei în Europa, unde propriile rădăcini spirituale par a fi, câteodată, renegate. În lumina evenimentului ecumenic de la Stuttgart, cum s-ar putea reînnoi ecumenismul în vechiul continent?
– Cu siguranţă, raportul de comuniune existent între mişcări şi noi comunităţi din cadrul Bisericilor creştine europene poate deveni o experienţă de reînnoită spiritualitate la nivelul întregii Europe. La Stuttgart s-au întâlnit catolici, ortodocşi, anglicani, evanghelici şi – chiar dacă fiecare şi-a păstrat propria autonomie – au reflectat împreună asupra chestiunilor comune, legate de social, precum familia, munca, educaţia tinerilor, mass-media, economia şi cred că această sinergie reprezintă o bună ocazie pentru a face cunoscută vitalitatea unei experienţe creştine în lumea de azi şi, în particular în Europa.
– Dar nu există riscul ca Europa să-şi pregătească propria „demisie” din istorie?
– Riscul de a cădea în această capcană există, de aceea credem că este necesar ca fiecare – cu propria diversitate – să contribuie, în spiritul Evangheliei, la realizarea a ceea s-ar putea numi atât de frumos o Europă a spiritului. Desigur, respectând fiecare cultură, credem că graţie acestei legături reciproce – între creştini de diferite confesiuni – putem ajunge la o colaborare eficientă, aşa încât Europa să regăsească şi să retrăiască în spiritul creştin care îi este specific.
