„Realitatea” prezentată de televizor e manipulată de scopuri comerciale
19.05.2007, Roma (Catholica) - „Copiii şi mass-media, o provocare pentru educaţie” este tema celei de a 41-a Zile Mondiale a Comunicaţiilor Sociale, duminică 20 mai. Efectele pe care mesajul televiziunilor îl au asupra copiilor este din ce în ce mai mult în atenţia psihologilor. Redacţia Radio Vatican a stat de vorbă cu Eugenio Lo Gullo, profesor de psihologie la Universitatea La Sapienza din Roma. Interviu rezultat este preluat în continuare.
– Copilul crede că realitatea este ceea ce vede la televizor dar ştim că este o realitate manipulată în scopuri comerciale, o realitate care adesea oferă imagini şi mesaje ce nu au nici o legătură cu viaţa adevărată. Copilul nu înţelege acest lucru şi se îndreaptă, în acest fel, spre o lipsă de sensibilitate sistematică. Copilul trece de la desene animate la o imagine în care vede sânge şi moarte; nu mai există ideea de familie în mesajele de la televizor, unde se oferă programe, chiar şi la ore accesibile copiilor, în care nepoata ia în căsătorie pe soţul surorii şi nu se mai înţelege, în cele din urmă, cine este tată şi cine este mamă. La televiziune, noi vedem imagini ambigue, adesea raportate la o sexualitate ambiguă şi, aş îndrăzni să spun, la o sexualitate perversă şi deci patologică.
– Ce efecte sunt asupra comportamentului copiilor?
– Efectele sunt multiple, precum tulburări de identitate: copilul, în cele din urmă, se identifică cu subiectele care par a fi normale, dar nu sunt de fapt normale. Apoi, nu trebuie să uităm că în mesajele televiziunii există un abuz de violenţă: această violenţă induce în copil o stare de agresivitate.
– Dar privind la adolescenţi, ce se poate spune?
– Adolescenţa reprezintă deja o perioadă de criză, de transformare fizică şi psihologică. Dacă noi bombardăm adolescenţa cu mesaje de acest gen, mă îndoiesc că subiectul, omul de mâine, va reuşi să fie un om echilibrat. Îi vor lipsi, cu siguranţă, punctele ferme care sunt necesare pentru a-şi construi o personalitate armonioasă şi întemeiată pe valori, pe virtuţi, care se dovedesc fundamentale. Să nu uităm că civilizaţia noastră s-a dezvoltat şi graţie regulilor de natură morală şi religioasă.
– Ce-ar putea face părinţii, familiile?
– Mai întâi, le-aş recomanda tuturor părinţilor să stingă televizorul şi să vorbească un pic mai mult cu copiii lor, să se joace cu ei, să revină la acele jocuri minunate care se făceau în trecut şi care au rămas valabile, să deseneze împreună cu ei.
Eu m-as lega de un alt mijloc de comunicare, munca, divertisment, s. a: calculatorul, care poate ca a devenit un mod [uneori indispensabil] de viata si al copiilor. Jocurile virtuale au luat covarsitor locul, sau cam dur spus: poate incet-incet le-au si detronat pe cele traditionale ale generatiei de acum 15-20 de ani. Generatia copiilor de astazi se bucura din ce in ce mai putin de aspectele vietii reale (jucarii, jocuri in realitate, iesiri mai multe in natura, petrecerea timpului cu alti copii de varsta lor), in favoarea petrecerii a tot mai mult timp in fata computerului. Lucrul acesta ma tem ca ar putea avea impact nu tocmai bun asupra generatiei si societatii de maine. Cum va fi societatea peste 15-20 de ani? Vor creste frustrarile, stresul, s. a inconveniente si „dificilisme„? …
Daca ar fi sa punem in balanta ce e mai sanatos pentru noi oamenii, ne dam seama ca mediul real cantareste pentru binele nostru mai mult decat mediul virtual-artificial. In plan media calculatorul si internetul folosite in exces si mai ales de la o varsta frageda poate avea si un impact negativ asupra formarii caracterului.
Nu sunt impotriva folosirii computerului, a internetului de catre micutii zilelor noastre, insa este necesara o supraveghere a parintilor pentru a se folosi cu masura si benefic pentru binele lor de mai apoi.