Celebrarea Cuvântului în Liturghia Bizantină
17.04.2007, Cluj (Catholica) - La Editura Renaşterea Cluj a apărut în traducere volumul „Celebrarea Cuvântului în Liturghia Bizantină”, a pr. prof. Juan Mateos, S.J., de la Institutul Pontifical Oriental, Roma, volum abordând detaliat prima parte a Sfintei Liturghii (Liturghia Cuvântului), ne informează traducătorul cărţii, Cezar Login. Prefaţa (cuprinzând biografia şi bibliografia completă a autorului) este semnată de pr. prof. Robert F. Taft, S.J., de la acelaşi Institut roman.
Situl editurii ne oferă cuprinsul cărţii: Introducere; Tipurile psalmodiei; I. Psalmodia responsorială; II. Psalmodia antifonică; III. Alte tipuri de psalmodie; Cap. I: Ectenia mare şi originea celor trei antifoane; Cap. II: Antifoanele obişnuite; Cap. III: Antifoanele speciale, Obedniţa şi Intrarea; Cap. IV: Cântarea trisaghionului şi aşezarea în absidă; Cap. V: Citirile; Cap. VI: Rugăciunile şi ecteniile de după Evanghelie. Din aceeaşi pagină de prezentare a cărţii – de 270 de pagini şi costând 25RON – avem şi un citat din pg. 34 a cărţii pr. Mateos.
„Ritul bizantin actual este rezultatul a doua tradiţii confluente: una, caracteristic constantinopolitană, avându-şi rădăcinile îndepărtate la Antiohia şi probabil şi în Capadocia; alta, palestiniană, inspirată de slujbele de la Ierusalim şi din mănăstirile din împrejurimi. De când vechea rânduială constantinopolitană a fost abandonată, oficiul divin bizantin actual [cele şapte Laude] aparţine celei de a doua tradiţii; dimpotrivă, Liturghia Euharistică este categoric de origine constantinopolitană şi a păstrat rânduielile capitalei. Ansamblul celor trei antifoane era o structură liturgică ce apărea frecvent în slujbele constantinopolitane şi îl putem considera ca una dintre caracteristicile acestui vechi rit. Nu este întâlnit în slujbele tradiţiei palestiniene. Deci, pentru a studia cele trei antifoane de la începutul Liturghiei, cel mai valoros document de care dispunem este Tipiconul Marii Biserici.”
