Proclamarea canonizării Sf. Pahomie de la Gledin
16.04.2007, Iaşi (Catholica) - Sâmbătă, 14 aprilie 2007, la Gledin, judeţul Bistriţa-Năsăud, a avut loc ceremonia proclamării oficiale a canonizării Ierarhului Pahomie, fost Episcop al Romanului, informează cotidianul ortodox ieşean Lumina. Canonizarea Ierarhului a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane în şedinţa din 14-15 noiembrie 2006, cu ziua de pomenire pe 14 aprilie. „La Gledin a fost o mare sărbătoare, la care au participat numeroşi ierarhi, preoţi slujitori, în frunte cu PF Vladimir, Mitropolitul Kievului şi primatul Bisericii Ortodoxe din Ucraina, care a venit însoţit de o delegaţie formată din doi Ierarhi şi alţi doi slujitori. La Sfânta Liturghie şi la momentul solemn al proclamării canonizării Sfântului Pahomie a participat şi preşedintele României, Traian Băsescu, împreună cu numeroase oficialităţi centrale şi locale”, a declarat pentru Radio Trinitas exarhul cultural al Arihiepiscopiei Iaşilor, părintele Timotei Aioanei.
Cuviosul Pahomie s-a născut în jurul anului 1674, în localitatea Gledin, judeţul Bistriţa-Năsăud. Vine în Moldova şi este primit ca frate la Mănăstirea Neamţ, unde este călugărit în 1697. În jurul anului 1700, Pahomie a fost hirotonit preot şi rânduit ca mare eclesiarh, iar la nici 30 de ani devine stareţul Mănăstirii Neamţ, pe care o conduce până în anul 1704, când pleacă la Kiev, la Lavra Pecerska, unde îl cunoaşte pe Sf. Dimitrie al Rostovului, căruia îi devine ucenic. Întors în Moldova, se hotărăşte să aleagă sihăstria, găsindu-şi locul pentru linişte într-o poiană mai sus de Mănăstirea Neamţ, unde şi-a făcut o colibă. În 1706 a fost descoperit în această poiană de nişte boieri care erau la vânătoare, iar de aici a fost chemat pentru scaunul episcopal de la Roman, la 18 ianuarie 1707 fiind hirotonit Episcop. A păstorit Eparhia Romanului timp de 7 ani şi trei luni. La 8 noiembrie 1711, l-a uns domn pe Nicolae Mavrocordat în Biserica „Sf. Nicolae”. La 1 martie 1714, Pahomie părăseşte scaunul arhieresc pentru a reveni la Neamţ, de unde s-a retras din nou în sihăstrie. A dorit să construiască o biserică la Pocrov, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”. Apoi a pornit din nou în pribegie la Kiev, la Lavra Pecerska, unde a trecut la Domnul pe 14 aprilie 1724, şi de aceea moaştele lui sunt păstrate şi astăzi în paraclisul „Sf. Ştefan” din Lavra Pecerska.
„După mai bine de două secole de la plecarea sa la Dumnezeu, se întoarce către noi toţi arătând că Ortodoxia este liantul care uneşte popoarele şi că sfinţii ne cheamă la unitate, la lumină şi la bucurie pascală. A fost o adevărată bucurie pascală pentru întreaga Ortodoxie, pentru Ortodoxia de o parte şi de alta a Carpaţilor, din Moldova şi din Transilvania, dar şi pentru românii ortodocşi din România şi din Ucraina, pentru că Sf. Pahomie continuă şirul rugăciunii pentru unitate panortodoxă. Sfinţii ajunşi în ceruri unesc şi înfrăţesc popoarele”, a spus PS Casian Crăciun, Episcopul Dunării de Jos.
